Finanțare Europeană sau Iluzie – Consecințe Nebunatice în 2026!
Anul 2026, prieteni, se dovedește a fi anul suprem în vârfuri istorice, cel puțin așa zic experții cei din ING, în privința fondurilor europene, adică tot ce ține de PNRR, dar nu trebuie să ne lăsăm păcăliți, căci consumul continuă să fie frânat, iar cine știe, poate că va și aduce ce? Beneficii, dar nu fără un pic de deficit și alte alea, care ar trebui să scadă sub 8% din PIB, ce-i drept, dar cum și răspunsul e sortit haosului.
Așa că, e clar, inflația și dobânzile se cred prieteni, dar se pare că vor să scadă, aproximativ, undeva sub 9,8% la final de 2025, cu o medie de 7,3% în total, iar apoi se gândesc serios la 4,5% în 2026, asta e promisiunea, dar să nu mai vorbim despre Banca Națională, căci ne-a promis reducerea ratei cu un punct procentual, sau mai bine măcar așa a spus un ceva în mai 2026.
Dar stai, nu e totul bine și simplu, tocmai s-a făcut un plan cu riscuri, tot felul de riscuri, un iures, căci execuția planurilor pare să fie plină de capcane, iar stabilitatea fiscală și cea politică? Ha! Aici e marea întrebare. Deficitul devine, hai să vedem, 8,15% din PIB în 2025, dar NU mai mult de 8,4%, de parcă asta ar fi o victorie! Haida-de!
Iar acum, au mai crescut un pic exporturile, dar nu cu mult, 4,3% față de o reducere de 1,2% în perioada anului anterior, așa că consumul privat pare să fi luat o pauză, reducând presiunea pe deficitul comercial. Practic, se umflă o balon, își văd de treabă, iar inflația? Rămâne dubla, un pic la mișto, iar liberalizarea gazului ar trebui să vină în aprilie 2026, cu promisiuni grele și nesigure.
Leul, ce să zic, ar putea să termine în cele din urmă la 5,15 unități pentru euro, o nebunie totală având în vedere că fondurile europene ar putea să-i dea o mână, dar cu condiția, desigur, ca Banca Națională să nu balanseze prea mult, căci, cine știe, marile surplusuri ar putea să-i facă o mâncare de cap.
ING zice că „BNR va menține un control ferm”, adică băieții ăștia nu lasă nimic pe mâna sorții, de la 5,09-5,10, anticipându-se o mică depreciere, dar nu prea tare, căci apropo, trebuie să fie în ton cu circumspecția pieței, sau cum zic alții. Atât și nimic mai mult!
