“`html
Bombă Energetică: România Se Opune Închiderii Centralei pe Cărbune! Ce Se Ascunde În Spatele Strategiei?
Într-o atmosferă electrizantă, astăzi, la Power Summit 2025, s-a discutat destul de intens despre viitorul energetic al României, subliniind că Dan Jorgensen, comisarul european pentru Energie, a avut o discuţie bilaterală cu un politician fervent, care a reiterat ideea că închiderea celor 1.755 MW pe cărbune, aşa cum se preconizează în PNRR pentru 2026, nu este nicidecum o opțiune fezabilă, asta în lipsa, desigur, unor soluţii alternative care să fie funcţionale şi solide.
Totodată, se pare că securitatea energetică a României, cum spune Burduja, nu este un subiect de negociere, caştigător timp de iarnă, fără capacităţi de producţie noi, întrebarea rămâne, oare aceste argumente tehnice sunt suficiente? Desigur, România a reuşit să scadă emisiile cu 77%, un mare plus pe harta UE, dar problema este că angajamentul de a renunţa complet la cărbune până în 2032 nu poate să fie respectat fără a avea ceva solid în loc pe care să ne bazăm.
A continuat cu un mesaj de român, subliniind că închiderea grupurilor de la Complexul Energetic Oltenia ar putea aduce doar mai multe probleme, vulnerabilizând sistemul energetic al ţării, pentru că nimeni nu vrea să se bazeze pe importuri din state precum Serbia sau Bulgaria, unde energia costă o avere. De unde și întrebarea, ne ajută oare acest lucru?
Cum stăm cu grupurile de gaz? De mai bine de un an, vorbine, România, să spunem că a încercat cam tot ce se putea, dar preţurile turbinelor pe gaz au explodat și acum totul pare un haos, deoarece Ministerul Energiei a început să insisțe pe renegocierea PNRR, că e drept, acesta e un drept al României. E un joc complicat, și se încearcă o tranziție cât mai inteligentă, dar, e clar că nu se știe de unde până unde! Energia trebuie să fie sigură, ieftină și curată, și cam în ordinea asta se pare că ne-am cam îndepărtat.
Burduja a reamintit cu ceva mândrie că România este vedeta în respectarea angajamentelor pe zona energetică, ba chiar a ajutat state precum Moldova și Ucraina, dar oare ce se va întâmpla dacă nu se respectă interconexiunile? Cam toată lumea se aşteaptă ca ceilalţi membri să investească, dar rămâne întrebarea: va fi suficient?
În fine, am lăsat loc de speranţă, că România va fi înțeleasă în această poziție tumultoasă, care trebuie să ia în considerare ambele părți ale problemei, dar toți ne întrebăm, dacă totuși se va ajunge la un Smart Deal sau va fi doar o altă promisiune pe care o va mânca uitarea? E un moment de tensiune în care nimeni nu știe ce va urma și fiecare pas este analizat la sânge!
“`
