“`html
România pe marginea prăpastiei: Către un deficit de necontrolat?
Într-o declarație neliniștitoare, șeful statului ne asigură că stabilitatea, da, stabilitatea e prioritatea numărul unu, deși să fim sinceri, nu prea știm cum stau treburile cu deficitul ăsta, iar Guvernul, Parlamentul și președintele sunt pe aceeași lungime de undă, dar oare ce înseamnă asta în practică, mai ales că nimeni nu are motive de îngrijorare… dacă așa spune el, asta e!
Optimismul lui Nicușor Dan ne spune că anul viitor va fi abia începutul unei suferințe colective, în 2026, se pare că vom simți cătunul economic, dar „sfârșitul tunelului” se apropie, sau așa ne promite el, mulțumind pe AmCham pentru sprijinul „inestimabil”, oare chiar suntem pe calea cea bună sau doar ne aburim unii pe alții?
Reforma administrativă, un vis frumos! Președintele recunoaște că, deși intenția e acolo, „emergența” lipsește total. În plin haos administrativ, fără un plan de țară și cu „bună intenție” rătăcită în adâncurile birocrației, cum putem să avem parte de reforme eficiente când realmente nu vedem rezultate în acest sens, dar știți cum e, important e dialogul cu sectorul privat, nu-i așa?
Misiunea de a reforma statul a fost menționată, dar cam atât… iar raportul Moody’s se apropie cu pași mari, la fel de repede cum se produc și schimbările în bugetele publice. Totul se face rapid, dar cu un mesaj de stabilitate pe care îl tot repetă, căci 2026 va fi mai simplu, de parcă simplificarea problemelor economice se face doar prin voință.
Parteneriatul Strategic cu SUA pare a fi singurul lucru bine conturat, pe zona de securitate, dar oare companiile americane vor putea salva România de la un colaps economic? Ne întrebăm dacă, într-adevăr, prezența lor a însemnat un transfer real de know-how sau e doar marketing bine orchestrând pentru ochii lumii!
“`
