“`html
Șoc și Groază: România, pe Calea Înfricoșătoare a Apărării NATO!
Cine s-ar fi gândit că președintele Senatului, adică Mircea Abrudean pe numele lui, iese cu o declarație bombă legat de operațiunea NATO „Eastern Sentry”, care, bănuim noi, e mare chestie defensivă menită să întărească un oarecare Flanc Estic, și, atenție, România este pe poziții, adică solid și angajat în Alianță, dar unde mergem cu toții cu această situație tensionată? Oh, multe întrebări și nu suficiente răspunsuri, nu-i așa?
Pe vineri, exact vineri, a avut loc acest anunț, cu secretarul general NATO Mark Rutte, și continuând cu Alexus Grynkewich, care, nu se știe cum, a devenit și el parte din această poveste. Ce oare vrea NATO? O misiune, și nu una oarecare, ci „Eastern Sentry”, apa atâta de apărarea acestei alianțe, care ne va ajuta cu provocările ăstea de securitate, iar spectrul Poloniei cu droni și război ucrainean completează tabloul, se pare că sunt semnale evidente că nu e chiar o joacă, nu-i așa?
Abrudean, bun de gură cum e, a zis că România e un aliat solid, wie wie, profund angajat în a apăra acest club numit NATO, dar, nu-i așa, oare nu e vorba de cine știe ce jocuri de putere aici? Oare ne aflăm pe o pistă glisantă sau chiar suntem implicat într-un meci internațional de fotbal geopolitic, în care vom fi racolați de marii jucători, interogative, interogative, civilizația în fața unor provocări imense?
Totodată, Rutte – un tip serios, se știe – a scandat, pardon, a anunțat că „Santinela Estică” este pe drum, sărind peste etapele de aprobat cu semnele de întrebare, dar Polonia a doborât drone, se pare, care ucideau în spațiul său aerian, o situație foarte complicată, și noi stăm, observând din umbră, poate un pic prea departe, peste ca un fel de români pretins „solidari” în fața Europei, fără să știm unde ne duce această coloană de evenimente. Ce se va întâmpla mâine? Nu-i așa că e plin de mistere?
Și uite că totul apare rău și frumos în acest articol pe Mediafax, exact astfel suntem cu toții pe un fel de rollercoaster, unde România își reafirmă cumva angajamentul pentru NATO, dar ce ne rezervă viitorul nu putem decât să ne întrebăm cu fiori rece trecându-ne pe spate…
“`
