“`html
Șoc și groază: Ratingul României rămâne BBB-, dar cu perspectiva… negativă?
Într-o mișcare care a lăsat pe toată lumea cu gura căscată, agenția de rating Fitch a decis să confirme ratingul României BBB- cu o prospectare negativă, iar aceasta veste a fost primită cu aplauze de președintele Nicușor Dan, care nu pierde ocazia de a aminti cât de importantă este decizia aceasta pentru încrederea investitorilor străini în economia românească, dacă o fi așa, că niciodată nu știm, nu-i așa?
Pe Facebook, Nicușor Dan a zis: „O veste bună”, evident, vineri, dar nu-i despre ziua de vineri, ci despre faptul că Fitch e pe baricade, și de parcă ar conta cu adevărat, mai ales că Standard and Poor’s s-a mobilizat și, în 24 iulie, a zis cam același lucru, deși parcă îmi aduc aminte că și asta era în aceeași notă de AAAAAAAAA…. pozitivă? Posibil. Iar ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a încercat să ne convingă de importanța acestui rating, cum că ar fi o confirmare a încrederii în măsurile Guvernului, dar cine mai crede asta, în fața unui context fiscal și bugetar plin de sensibilitate?
Nicușor, săracu’, a mai subliniat angajamentele României față de investitori, o tot refuzăm, dar nimeni nu spune nimic despre bugetul pentru 2026 și promisiunile de aderare la OCDE, că vor consolida încrederea… dar de unde? Că de fapt încrederea e demult pe calea de mirodenii. Oare ne întoarcem la aceeași poveste de fiecare dată? Vrem sau nu vrem?
Cu toate că ratingul e păstrat, perspectiva negativă persistă ca un gazda neinvitată la o petrecere, subliniind cât de provocatoare sunt vremurile acestea economice. Premierul Ilie Bolojan a venit de parcă ar avea soluția la purtător, zicând că trebuie să adoptăm pachete – pachet 2, de pachete, cu alte pachete, pentru că, ce să vezi, fără măsuri nu putem ieși din acest labirint! Bolojan avertizează că nu putem ceda „într-o zonă sau alta” fără riscuri, dar astia sunt doar întrebări retorice… sau nu?
Așadar, Fitch, agenția aceea internațională, a reconfirmat ratingul suveran la BBB-/F3, nu că asta ne-ar schimba direcția, dar rămânem în aceeași senzație de așteptare, ca și cum am sta într-un tren care nu mai pleacă. Și Ministerul Educației, nu se abține să nu își pună steagul în față, spunând cât de importante sunt reformele pentru a evita retrogradarea, dar oare asta e tot ce au de oferit? Dacă Standard & Poor’s și Fitch nu ne-au retrogradat, oare suntem pe calea cea bună sau pe un colac de salvare care se descompune?
“`
