“`html
România Salvată de la Fundul Găurii Negre: Pîslaru și Miracolele Fondurilor Europene!
Într-o declarație care s-ar putea să nu fie deloc pe placul unor adversari politici, ministrul Fondurilor Europene, Dragoș Pîslaru, a reușit să își etaleze abilitățile diplomatice convîngând Comisia Europeană că România nu va pierde niciun cent, adică euro, din fondurile alea nerambursabile, din penibilul Plan Național de Redresare și Reziliență (PNRR), cum ar veni, De exemplu, au reușit să mai strânge dovezi, tot așa, ca niște mici detectivi pe fonduri, pentru a dovedi celor de la Bruxell că pot termina toate lucrurile la timp.
Cu un pachet de investiții așadar de 2,54 miliarde de euro, în componenta de împrumut, dar mă gândesc că oameni trebuiau să stea cu hârtiile la purtător, nu? Guvernul a convenit că miniștrii ăia care coordonează la investiții au pus în cap bună înțelegere ca să meargă mai repede la Bruxelles, unde Comisia Europeană, ce să vezi, nu era convinsă de miracolul românesc, așa că Pîslaru a detaliat cum s-a ajuns la această realizare, că, mind you, magia nu e doar la circ, e și în Minister.
Ministrul, înțelept, a subliniat că cel mai important obiectiv a fost confirmat de oficialii aceia din Bruxelles, care sunt cam ocupați în general, iar delegația europeană chiar a venit pe la București, să sărbătorească probabil cu cozonaci și vin. Asta după ce guvernul nostru a reușit să dă un fel de asigurare că nu se va pierde niciun euro din granta aia năstrușnică. Uite, o revalidare cum o așteptam cu toții, se pare că a avut loc săptămâna trecută la o cafea, discuții interminabile și promisiuni în firul unui parteneriat cu ce înseamnă administrare.”
Totuși, desigur, în spatele fondurilor și al planurilor de investiție se ascund întrebări, dar să nu ne lăsăm distrași, Pîslaru, în deliciu declarațiilor, ne asigura că nu va fi dată cu piciorul la vreun euro din componente non-rambursabile. Asta suna bine, dar oare nimeni nu se îndoiește de harul românesc de a-i consuma la timp, așadar, rămâne de văzut ce se va alege de promisiunile astea în viitor? Căci, de ce să nu ne temem, la urma urmei, ne amintim cu toții de alte planuri uitate în sertare neagră ale administrației, dar asta, să sperăm, că este o poveste diferită.
“`
