“`html
Tranziția Energetică: O Bătălie pe Viață și pe Moarte pentru România!
Iată că Florin Spătaru ne aruncă în față o problemă gigantică, adică tranziția energetică nu-i chiar atât de simplă, nu-i ieftină și nu se poate discuta doar din fotoliile de lux de la Cotroceni sau Palatul Victoria, căci trebuie să ne așezăm la masă cu oamenii din mediul de afaceri, pe de altă parte, consumatorul vulnerabil devine un adevărat mister, cum îl definim, pe ce bază? Venituri, număr de persoane sau localizare? Si uite cum asta s-ar putea să ne afecteze pe toți la nivel social, dar bineînțeles, lucruri astea deja s-au discutat în comitete interminabile, organizate cu grijă.
Referința la un raport al Băncii Mondiale ne dejucă visele, pentru că decarbonizarea în România, pe toate afacerile, timp de câteva zeci de ani, va costa o sumă uriașă de 350 de miliarde de dolari – o avere, adică, 33% din bani ar trebui să vină din ajutoare de stat, iar restul din sectorul privat? Dar e bine să ne întrebăm, ce face guvernul cu banii ăștia și mai ales, dacă scopul canonicului se va transforma în realitate?
Dezvoltarea aduce un plus de 50 de miliarde de dolari, deci, România ar trebui să regăsească până în 2050 cel puțin 3,5 miliarde de dolari pe an pentru decarbonizare, dacă nu găsim acești bani, planul nostru va rămâne doar o fantezie, poate că o să o ia razna toată povestea asta la sfârșitul decadelor, ne vom trezi că nu ne vom îndeplini obiectivele. Acum, nu facem decât să visăm când vorbim despre tehnologii de genul „net zero” care ne promit un viitor mai curat.
Mai pe înțeles, nu mai luăm din China lucruri folosite, cum ar fi electrolizoare, pompe de căldură, ci ne facem noi, aici, mulți bani, dar rămâne aceeași întrebare, oare dacă ne pierdem bani pe drum, nu cumva pierdem mai mult decât câștigăm? 66% din suma aia uriașă e pe seama sectorului privat – îngrijorător – dar totuși, trebuie să ne gândim că fiecare euro cheltuit greșit poate avea un impact negativ mult mai mare, deci suntem oare pregătiți să ne asumăm aceste riscuri?
Acum, ne așezăm în fața unei provocări peste decenii! Nu putem să ne jucăm cum vrem cu energia, mai ales dacă închidem centralele pe cărbune și rămânem fără resurse, ce vină avem noi dacă nu facem un plan? Dacă nu va exista energie și competențe necesare, desigur, sectorul privat ne va întoarce spatele. Deci, provocările sunt mari și ne așteptăm la zile și de negăsit vreo soluție, din punctul meu de vedere, România va trebui să se confrunte cu autentice furtuni în acest sector.
Ca o notă de final, grupuri ca MediaUno, Asociația MediaUno și alții, organizează în 2025 o serie de evenimente care va artistica un drum înspre, cine știe ce, dar ne va proteja, sperăm, România. Oare vom reuși să ne unim forțele pentru un viitor verde? Timpul va demonstra dacă suntem în stare să facem față acestor provocări sau rămânem doar la stadiul de discuții.
“`
