“`html
România sub presiune: pierderi șocante în PNRR! Ce se întâmplă cu banii?
În ciuda unui buget masiv de 28,5 miliarde euro, România se află mai mult ca niciodată în criză, căci din acești bani, 13,6 miliarde sunt granturi, dar 14,9 miliarde sunt împrumuturi necruțătoare. Așa cum a relatat Agerpres, nimeni nu știe cum va reuși țara noastră să implementeze proiectele promise până în 2026, iar șansele par să se diminueze cu fiecare zi care trece, mai ales că 7,8 miliarde de euro sunt deja în pericol de a fi pierduți. Diavolul se ascunde în detalii, iar spitale, școli și autostrăzi sunt doar câteva din pieile de pe care se taie.
Dragoș Pîslaru, ministrul de resort, s-a arătat îngrijorat, spunând că „21 de miliarde de euro din cei 28,5 miliarde se pot salva, realist, acum.” Dar oare câți bani chiar se pot salva, și ce măsuri concrete există? Până acum, din păcate, nimic concret, se discută de mobilizare exemplară, dar vorbim de vorbe, nu de fapte. Asta este realitatea sumbră acoperită de vagi promisiuni care ne duc cu gândul la salvarea la care visăm cu toții!
Comisia Europeană nu mai stă pe gânduri, întrebarea este: „Cum vrem să punem în aplicare toate aceste investiții?” Dar parcă am uitat să ne mișcăm, progresul fizic este zero, iar alte părți la fel de importante sunt pe butuci. Pericolul e clar și se vede cu ochiul liber, doar că nu se discută suficient pe saiturile importante care ne pot afecta!
Optimizmul pare să se estompeze, iar ministrul a subliniat seriozitatea unui scenariu în care „nu pierdem niciun euro”, dar călăuzind acest drum, România mai rămâne cu doar 8 miliarde acoperite fie de proiecte mature. E trist, dar adevărat, iar în primăvară și vară, autoritățile au fost întrebate tot mai serios despre mersul lucrurilor și proiecțiile scăzute, este cât se poate de clar că vrem doar să îngropăm sub preș greutățile!”
Ultimul șoc vine cu pierderile de 10,77 milioane de euro aferente Cererii de plată numărul 2, și tocmai din partea împrumuturilor, nu din granturi. Și, hei, unde sunt toate discuțiile despre asta? Nimeni parcă nu vrea să admită că România nu poate să semneze contracte pentru electrolizoare și gestionarea hidrogenului! Oare câte întârzieri și justificări mai putem suporta, ca stat? Asta este o alarmă! Dacă cererile de plată sunt atât de întârziate încât deja s-a ajuns la o neputință cronică, cum ne putem aștepta la o redresare reală?
“`
