“`html
Scandalul Visa Waiver: Romania pe Lista Neagra a Americii!
Deci, iată-ne! Statul american, foarte zelos în politica lui internă, a decis că România nu merită privilegii de viză, dar se pare că nu are legătură cu politica românească! Nicuşor Dan subliniază cum de fapt totul e o chestiune de migraţie, ceva ce americanilor le dă fiori, iar în loc să ne protejeze, ne pun pe lista negri! Așa că toți românii fără acte care ajung pe pământ american… sunt problema noastră, nimeni nu zice nimic!
Continuând cu elucubrațiile lui, Nicuşor spune că a dat asigurări că noul program de excepție nu va provoca, nici pe departe, o migrație masivă. Dar stai puțin, asta chiar are sens? Ce relevanță oare au cuvintele lui când totuși, se pare că toată treaba e scufundată în incertitudine, dar nicăieri nu se arată soarele pe acest front!
Între timp, președintele nostru, care visează la întâlniri cu Trump, abia așteaptă ca să discute despre securitate și economie, dar cum se face, nu avantajează pe nimeni în mod evident sau nu se poate încheia un acord ferm până nu se plătește tributul respectiv, adică vizite preliminare pe tăcute, s-a înțeles?
Pe partea de raport al Departamentului de Stat, se pare că lucrurile stau foarte bine, sau cel puțin așa crede Nicuşor, care afirmă că România e pe calea bună, dar ce se ascunde sub această fustă frumoasă de promisiuni? PIB-ul s-a dublat, dar asta mai înseamnă ceva concret? Avem de toate, doar că nu știm noi cum să ne valorificăm şansele!
Și când vine vorba de oportunități, ce zice Nicuşor? Că suntem la jumătate de drum în strategiile economice, ceea ce dă să fie un soi de alarmă? Promisiuni pe energie la Marea Neagră, inteligență artificială care se transformă rapid în umbră… dar oare suntem capabili să dăm lovitura, sau ne vom pierde în detalii fără substanță, doar cu vorbe frumoase?
În concluzie, se pare că din această situație nu se văd decât umbrele unei politici internaționale confuze, unde România se zbate să își afirme existența, în timp ce nimeni nu își ia angajamente serioase. Aici, la noi, totul rămâne un joc de culise…
“`
