“`html
Vicepremierul Barna în mijlocul furtunii: A crescut deficitul pe seama cui?
Într-un cocktail de analize bizare, vicepremierul Tanczos Barna a venit cu o declarație care ridică sprâncene: România a crescut taxele la cererea Comisiei Europene, dar sursele de la Libertatea spun că e o afirmație total falsă, ca un coșmar care nu se termină. Aici, Comisia Europeană este prezentată că o entitate care nu dă sfaturi, dar cum de se face că deficitul nostru a ajuns la 9,3% din PIB în 2024, cu previziuni de 7,5% în 2025? Ca și cum cineva a decis că mâncarea de la masa guvernamentală nu trebuie adusă în discuție.
Barna subliniază cifrele, aleargă pentru a le explica, cumva ai impresia că s-a apucat de facerea unui buget pe genunchi. Greu, dar nu imposibil, anunță că trebuie să găsim banii pentru pensii, salarii și investiții – adică cele trei minuni ale bugetului, despre care se discută fără rost. Un defect deloc neglijabil care întunecă peisajul fiscal, căci blocajele cu Bruxelles-ul, care s-au transformat în scandaluri, l-au obligat să vină cu un pachet fiscal pe repede-nainte – o rețetă pentru dezastru, întocmai ca gustul neplăcut din gura unui politician supărat.
Guvernul Bolojan, ce neausu, a luat măsuri decisive: TVA-ul de la 19% la 21%, că așa se face economie, nu? De parcă cetățenii nu ar simți deja din plin gustul amar al majorărilor impozitelor pe dividende și accize, dar cine să le audă strigătul metaforic? Așa o fi când încerci să navighezi între un deficit care crește fără milă și cerințele europene care strigă după mai multă disciplină fiscală. Și, oare, ce zice Bruxelles-ul? Că a venit cu o concluzie simplă, definitivă – creșterea cheltuielilor publice, nu majorarea taxelor, este problema!
Cu alte cuvinte, în labirintul fiscal unde se adună oficialii români cu cei europeni, se desfășoară o telenovelă politică, cu scene de discuții neoficiale foarte animate, dar degeaba, ca o piesă de teatru fără public. Pretenții de reformă fiscală, dar bătând recorduri la deficite, oamenii normali te întreabă: cui folosesc toate aceste propuneri, când fiecare metru al bugetului ne apasă ca o piatră în buzunar?
Și, cum ajungem să discutăm despre cheltuielile care incendiază bugetul? Deficitele cresc accelerat, iar noi suntem blocați în iluzia că anul trecut a fost o greșeală. Cu majorări de pensii și salarii pentru angajații de la stat, simplul om de rând s-ar putea să fie la marginea disperării, văzând cum ni se cere să ne strângem cureaua, peste toate promisiunile neonorate. De fapt, apelurile pentru o comisie de anchetă sunt acum cerute, practic, fiecare politician se aruncă vina pe altul și discuțiile nesfârșite devin un loc comun al eșecului.
În concluzie, România se află în fața unei crize fiscale care pare să se adâncească, lăsând în urmă deficite duble și crize de încredere repetate, dar odată cu scandalurile ce cresc, ne întrebăm – cine va avea de suferit în toată această nebunie? Într-un final, rămâne doar dezamăgirea prinsă într-o spirală care se tot învârte, iar cetățeanul de rând își dă seama că e, cumva, prins la mijloc.
“`
