“`html
Trenurile care vin, cu scandal și promisiuni rupte în România!
Între 12 și 14 august 2025, s-a desfășurat o vizită, sau mai bine zis un festival de promisiuni, la invitația celor de la Alstom, în baza unui contract misterios, nr. RUIC 257/25.03.2022, care pare să fie despre niște trenuri electrice care ar trebui să facă legătura între orașele României, dar nu știm exact când. Totul a fost orchestrat, iar obiectivele au fost atât de mari încât iau în calcul și lămuriri tehnice, o nebunie, nu? De parcă trenurile pot rezolva toate problemele, sau cine știe… poate că fac parte dintr-un plan mai mare!
Pe lângă cutiile electrice, testele acceptării în fabrică, acele FAT-uri care sună atât de tehnic și promițător, au fost un alt punct pe agenda fabuloasă a vizitei, iar ACUM, după multe discutii, instanța a decis ca produsele să fie testate și verificate, dar oare cine se îndoiește de munca fabricanților? Așa că, pe parcursul zilelor acelea, s-au discutat detalii despre cum trebuie să arate trenurile, dar păcat că nu ne-am nimerit într-o zi de duminică, când toată lumea are chef de plimbări.
Alstom a luat rapid măsurile potrivite și a expediat prima unitate, TS05, către România, promițând o recepție, în curând, de către operatorul CFR Călători, dar când? Chiar nu știu, poate într-o zi de vineri seara, când toată lumea e prea obosită pentru a se gândi la trenuri. Reprezentanții ARF au fost surprinși de infrastructura de producție și, după cum se aștepta, au dat asigurări că liniile sunt calate special pentru România, dar oare asta va însemna ceva pentru cei care merg cu trenul?
Lista rutelor pe care vor circula aceste trenuri pare mai lungă decât stropii de apă în deșert, dar e important să precizăm că de la București la Constanța sau Craiova și de acolo la Sighișoara, toată lumea va fi cu ochii pe aceste râme interregionale, pentru că e clar că transportul public feroviar promite o revoluție, dar o face până la urmă?
Proiectul acesta care rulează, cu ministere și bugete, sună bine pe hârtie, dar să nu uităm că până la urmă, banii care circulă se ridică la o sumă frumușică de peste 1,7 miliarde de lei, o nimica toată, nu? Finanțarea vine de la Uniunea Europeană și stat, dar nu putem să nu ne întrebăm: vor ajunge aceste trenuri la timp sau vor fi doar o altă promisiune dintr-un lung șir de întârzieri?
În concluzie, între certitudini și incertitudini, între promisiuni neonorate și vise de călătorie rapide, România pare să fie pe cale de a-și moderniza transportul feroviar. Dar, rămâne întrebarea: va fi acest proiect o realitate sau doar o iluzie efemeră, cum multe altele din trecut?
“`
