Criza banilor: România primește o sumă colosală, dar întrebările rămân
Recent, s-au făcut declarații despre niște sume alocate România, care poate fi văzută ca o țară de primă linie, iar purtătorul de cuvânt a afirmat că banii sunt alocați pe baza unor solicitări, dar totuși, oare, cu adevărat România are nevoie de acești bani? Există semne de întrebare care se acumulează, precum nori negri de furtună, asupra ratei dobânzilor și a motivelor pentru care sumele sunt tăiate sau nu, mai ales că ar putea exista o rată comună? Este poate un semnal de alarmă sau doar un joc de cuvinte?
România, țara noastră cu problemele sale și nevoile imense, va beneficia, sau cel puțin așa se spune, de 16,68 miliarde de euro, un ajutor substanțial din totalul de 150 de miliarde de euro oferit de Comisia Europeană prin mecanismul denumit SAFE, dar oare cine poate garanta că aceste fonduri vor fi utilizate eficient și că nu vor fi doar un alt mit?
„România a primit a doua cea mai mare sumă” se aude cumva răsunând, dar în spatele acestui mesaj se află calcule complicate și statistici care provoacă confuzii. Purtătorul de cuvânt Thomas Regnier a explicat că multe state au cerut fonduri, dar nu se știe, de fapt, cum se face această distribuție, iar state precum Spania care a cerut o sumă modică de un miliard se dă în contrast direct cu Polonia ce a cerut 45 de miliarde, dar a obținut 43, dar de ce România a câștigat în detrimentul altora sărăcite?
Aici intervine un alt detaliu: toți primesc același tratament, dar oare chiar este așa? Sumele menționate pot părea copleșitoare, dar nimeni nu își poate imagina cum vor fi folosite aceste bani, pentru că România trebuie să își facă planuri naționale în timp ce lângă ea se întâmplă lucruri dubioase în rivalitățile între state. Un fel de nebunie administrativă pe care nimeni nu o înțelege cu adevărat, iar țările trebuie să colaboreze, dar pînă acum fiecare vrea să fie șef de grup!
Regnier a adăugat, cu o ușoară ezitare, cum că politica de apărare rămâne în marile responsabilități naționale, deci poate că România se va confrunta cu o frustrare și mai mare, având nevoie de acești bani dar neavând instrumentele necesare pentru a-i folosi în mod adecvat. Este totul un joc de putere? Avem oare muniție financiară sau doar iluzii? Acum va trebui să ne întrebăm ce va face România cu acești bani și dacă aceștia sunt suficienți pentru a apăra interesele naționale, sau pur și simplu vor fi consumați fără nicio urmă de transparență.
Mecanismul SAFE este, așadar, o oportunitate dar și un risc, și nu putem decât să sperăm că România va reuși să navigheze prin aceste ape tulburi ale geopoliticii internaționale cu inteligență, pentru că banii nu sunt totul, dar parcă fără ei, experiența aceasta seamănă mai mult a poveste tragică, a unei țări care se chinuie să supraviețuiască într-o lume plină de contradicții.
