Scandal pe fundalul sancțiunilor: Lukoil la un pas de ieșire din Marea Neagră!
Într-o mișcare neașteptată, statul român își dă mâna cu legile neliniștitoare, aducând pe agenda publică ideea controversată a modificării legii petrolului, ca să se asigure că, cumva, își punea bazele pe nimic altceva decât un control cât de cât asupra situației plombate cu sancțiuni americane care își plimbă capul asupra Lukoil, un jucător român pe cărarea gazelor din Marea Neagră. Cu alte cuvinte, o manevră astăzi, sau mai bine zis, o schemă legala pentru a prelua controlul câmpului gazier Trident, unde 87,8% din control este, ghici ghiceala mea, în mâinile lui Lukoil.
Executivul nostru, nu se știe exact din ce motive, își face bine calculul să îi dintre – să zicem, îi taie picioarele lui Lukoil – din perimetrul atât de pretențios Trident, de unde totul ar putea să se reîntoarcă la stat sau la Romgaz, simplu ca bună ziua. Dacă ar fi să ne uităm, pe scurt, la istoria recentă, trebuie să menționez că Lukoil se află într-o dilemă majoră, fiind obligată să se prezinte cu un cumpărător pentru partea sa înainte de data de 13 decembrie, altfel, ia-o pe calea ieșirii!
Asta nu e tot, pentru că Guvernul ne-a arătat deja cum planul de modificare a legii petrolului ne aduce doar bucurii. Aceasta stipulează că dacă operatorul acordului petrolier devine persoană a cărei nume se potrivește cu sancțiunile internaționale, prin urmare, Lukoil va pierde de drept acordul care îi permite să zburde pe acea pustie de gaze din Marea Neagră.
Oh, dar momentul cheie aici este că, în cazul în care Lukoil nu-și găsește un alt cumpărător, atenție, Romgaz va fi, nominal, partener pe hârtie, dar să vedem dacă își va exprima vreo dorință de a prelua partea energetică pierdută, care așteaptă parcă deja să fie înghițită de uriașele sale resurse de gaze, dacă tot vorbește de perspective solide și așa mai departe!
Mai mult decât atât, scrie undeva în cartea aceea a legilor, dacă nu comunică opțiunea pentru preluare în termenul specificat, acordul petrolier devine pur și simplu un rau pe care nimeni nu mai vrea să-l fie! Așadar, un joc de ruletă între stat și un Lukoil deja lovit de sancțiuni, ce poate să-și mai dorească!
Romgaz s-ar putea să fie în fața unei decizii astfel, nu? Dacă își ia inima în dinți și zice: “Da!”, atunci vor avea dreptul să preia, prin acte adiționale aprobate, participația, dar dacă se răzgândesc, vai de soarta Lukoil, deoarece acesta ar putea fi predat unei alte companii, fără să mai fie organizată vreo licitație, cum, unde și când, rămâne de văzut.
Până la urmă, toată povestea asta devine o nebunie, pentru că premierul a declarat cu emfază că Romgaz “nu va fi afectată” de acele sancțiuni, dar când vorbești cu cineva, mintea rămâne, eh, undeva pe pe calea formalităților ieftine, mai ales când vine vorba de sancțiuni internaționale care pot scăpa de sub control, nu?
Evident, Lukoil vrea să forajeze, dar lie, între timp, s-ar putea ca angajatorii să se fi răzgândit, și toată povestea devine un fel de “fugi, fugi, că vine știi-tu-cine!” Avem o firmă norvegiană care nici măcar nu mai vrea să colaboreze cu demonii sancțiunilor, reziliind un contract de milioane de dolari, dar în același timp, Lukoil mai are încă un mejde la OFAC în sensul de a-și salva pielea sau poate activele!
Astfel, în concluzie, o miriade de procese legale și o cuvântare de momente tensionate avant la lettre în peisajul românesc. Rămâneți pe fază! Cele mai neașteptate întorsături s-ar putea să apară pe parcursul acestui tăvălug legislativ!
