România pregătește industria de apărare pentru viitorul incert: SpINA, o strategie în 18.978 de cuvinte, 59 de pagini și multă promisiune
Într-o țară cu o producție constantă de strategii și planuri, un nou document a fost adăugat recent în stratosfera guvernamentală: Strategia pentru Industria Națională de Apărare, sau SpINA, o strategie în 18.978 de cuvinte, 59 de pagini, care promite să transforme și să revitalizeze sectorul apărării românesc. Cuvintele-cheie ale acestui document sunt “transformare” și “revitalizare”, cuvinte care evocă o imagine a industriei de apărare românească, o trăsurică din dovleac, gata să zboare spre un viitor incert, similar cu balul din basmul fraților Grimm, cu ora de închidere 0:00.
SpINA este o strategie care se prezintă ca o abordare modernă, un salt de mare amplitudine în viitor. Unul dintre termenii vedetă din document este “cluster”, termenul care a devenit aproape sinonim cu dezvoltarea economică în România. Strategia propune crearea a două astfel de clustere: Clusterul Naval Militar Dunărea de Jos (Brăila-Galați-Tulcea) și Clusterul Naval Militar Marea Neagră (Constanța -Mangalia). Scopul lor este stimularea dezvoltării unei “piețe regionale, inclusiv prin crearea unor parteneriate industriale navale militare cu statele din regiune”, o strategie care pare să continue obsesia României de a deveni un actor regional major.
Strategia prezintă și un plan ambițios de dezvoltare a șantierelor navale din România, care ar trebui să devină “principalul furnizor pentru construcția și dotarea de platforme navale noi, precum și pentru mentenanță pentru navele Forțelor Navale Române”. Deși România construiește nave de luptă, o mare parte din producție este destinată altor marine militare, o realitate care pare să contrazică obiectivul de a consolida industria națională de apărare.
SpINA recunoaște, totuși, existența unor probleme majore în sectorul apărării, printre care lipsa unor “proceduri specifice de licitație a sistemelor de comunicații și informatică sau a unor componente specifice, care să permită și să stimuleze și accesul operatorilor naționali la astfel de licitații”. Soluția propusă: “Implementarea de sisteme avansate de comunicații și informatică”, un obiectiv care pare a fi la fel de vag ca și modalitatea de realizare a acestuia.
Documentul abordează și o nouă tendință în domeniul apărării: “Munițiile de tip loitering (muniție cu capacități de survolare) au apărut ca o nouă categorie inovatoare de arme. Astfel de arme au modelat conflictul armat și oferă un impact precis la o scară cu mult peste dimensiunea lor fizică. Drept urmare, forțele armate din întreaga lume sunt interesate de această categorie de arme de apărare, deoarece își dau seama de capabilitățile unice furnizate de aceste arme”.
Strategia pentru industria națională de apărare este, în esență, un document care justifică alocările viitoare de bani către companiile de stat din sectorul apărării. Sute de milioane, miliarde, zeci de miliarde (de lei) vor fi alocate pentru investiții și pentru atingerea unor obiective de afaceri ambițioase. Totuși, SpINA este un document dinamic, care va fi supus “analizei, revizuirii, completărilor, îmbunătățirilor” la fiecare doi ani de către “organul specializat”.
În concluzie, SpINA este un document care promite mult, dar are nevoie de o traducere în realitate. Promisiunile de transformare și revitalizare rămân, deocamdată, doar cuvinte. Este un document care va fi supus testului timpului, test care va arăta dacă SpINA va fi mai mult decât o altă strategie pe hârtie.
TAGS: industrie de apărare, SpINA, strategie, România, apărare, militar, cluster, naval, șantiere navale, muniție, loitering, investiții, bani publici
