De ce ne întreabă Comisia Europeană despre plasticele nereciclate?

Ne întreabă cu insistenţă Comisia şi Curtea Europeană de Justiţie despre deşeurile noastre, căci au informaţii despre ce se petrece în patru depozite de prin România şi de ce nu ne pasă de ele, nici măcar când abordăm situaţii clare despre care ştim că ar trebui să ne preocupe, dar care, din păcate, devin un fel de normă, cu excepţii ce sunt mai degrabă utopii locale decât realitate. E un paradox că autorităţile locale, uneori, greu reuşesc să-şi facă datoria în ecologizarea acestor deşeuri înainte de a ajunge în acele gropi care, dacă stăm să ne gândim bine la asta, ne costă scump, foarte scump, şi ajungem să achităm sume fabuloase care puteau fi evitate complet dacă am fi luat măsuri la timp, alți bani cu care să ne facem vreun plan mai serios pentru mediu. Trei milioane de euro, săptămâna trecută, sunt puţin în comparaţie cu un miliard plătit pe plasticul care zace pe pâmântul nostru, dar în fond parece că nimănui nu-i pasă de această absurditate, deşi banii ăștia ar putea să facă minuni în alte proiecte. Nu e de mirare că suntem la capătul răbdării când realitatea ne dă peste cap bugetele fără prea multe explicaţii.

Vorbind despre penalităţi, trebuie să ne gândim cine le va plăti, deoarece este o chestiune cheie, de obicei complicată. Trebuie să ştim cine e de vină în tot acest debandad, dacă producătorii, primarii, sau statul care, nu-i aşa, ne aruncă în faţă tot felul de declaraţii dar fără acţiuni clare. Nu mă îndoiesc că plățile astea vor fi subiect de discuţie aprope imediat, măcar pentru a identifica cu precizie cine e responsabil aici (…). Am primit o notificare despre o nouă procedură de infringement legată de paiele de plastic, dar mai mult, îmi fac griji că vorbim despre legislaţia transpusă care pare să funcţioneze, dar în realitate, la modul practic, totul lasă mult de dorit, chiar şi în oraşele unde te-ai aştepta la ceva mai bun. De exemplu, când vorbim despre colectare sau tratare, e clar că sunt probleme mari, multe, care pot fi îmbunătăţite fără doar şi poate, iar aceste deficienţe au dus la o avalanşă de infringement-uri din partea Uniunii Europene.

Ministrul a ales să menţioneze şi despre preşedintele Trump şi paiele din plastic, poate mai mult ca o glumă decât ca o problemă de fond. E interesant cum astfel de decizii dincolo de ocean pot influenţa, prin ecou, scenarii din Europa noastră. Amuzante uneori, dar în fundal, realitatea rămâne aceeaşi, blamată, e posibil să mă fac eu de râs dar mă aruncă în herghelia provocărilor globale. Observăm cum marele spectacol al tehnologiilor se desfăşoară în jurul nostru, iar noi ne luptăm cu faptul că ne umplem mediul de plastic până la refuz. La Congresul Dunărenilor, s-a discutat despre microplasticul care ajunge în apele noastre, dar poate e doar o picătură din marea problemelor de care ne lovim adesea fără să ne dăm seama, dar e crucial să luăm în serios această amenințare.

Comisia Europeană a introdus, ceva mai recent, taxa pe plastic, dar nimeni nu pare să îi pese cu adevărat, Contribuţia Naţională pentru Plastic, un termen lung care ascunde, în opinia mea, o disperare de a controla ce se întâmplă cu deşeurile. Găsim, în Regulamentului UE nr. 2021/770, detalii despre calculele anuale care sunt create pe baza estimărilor, dar aceste previziuni nu se potrivesc întotdeauna cu realitatea. Totul devine confuz când sumele se regăsesc la încrucișarea datoriilor, iar simpla contorizare a plasticului nereciclat devine o joacă de-a ratele, fără să mai vorbim despre regularizări care, din păcate, nu sunt foarte clare.

Momentul actual aduce la masă o diversitate de actori – reciclatori, salubrizare, organizaţii – toţi discută tot felul de chestiuni care au impact asupra datelor mediu dar aceaste întâniri par mai mult o formalitate decât o vulnerabilitate sinceră de a găsi soluţii reale. În acest context, joi, la evenimentul Pria Environment, fiecare vrea să strige despre problemele de mediu, dar fără acţiuni concrete aceste discuţii par doar nişte iluzii pe care ne-am face bine să le punem în practică mai repede. Cum să facem să convenim asupra acestui feedback? Cam asta e întrebarea care rămâne în aer, dar mai important ar fi cum să ieşim din acest cerc vicios al dezbaterilor sterile.

Comisia Europeană
deșeuri
penalităţii
Donald Trump
plastic
taxa pe plastic
Pria Environment