Aproape o catastrofă pe teren: Horațiu Moldovan rupt de nervi după înfrângerea românilor!
România, aceste „tricolori” din fotbalul românesc, a cam dat-o în bară și pare că a cedat, cum să spunem, fără să fi avut vreo șansă reală, scor 2-1, în fața Austriei, dar toată treaba asta nu e chiar atât de simplă cum ar părea, pentru că ghinionul, ai înțeles, joacă un rol esențial, iar frica, care se pare că nu a fost la ordinea zilei, rămâne un subiect dezbătut intens.
Horațiu Moldovan, pe care toată lumea îl știe, nu că s-ar fi îndoit cineva de calitățile lui, a dezvăluit într-un mod destul de neclar, dar convingător, că românii, așa cum zice el, au fost mai mult ghinioniști decât fricoși, iar treaba cu Austria nu e chiar ceea ce pare, dar totuși, e o problemă de percepție, sau, poate, de execuție pe teren – cine știe, că la fotbal nimic nu e sigur!
Tricolorii au pus piciorul pe minge și s-au arătat, deși multe minute au trecut, într-o lumină sumbră, având în vedere că, din păcate, scorul 2-1 nu îi ajută deloc, rămânând cu doar trei puncte în grupa H, unde nu-i prea fain, ținând cont că ghinionul e un cuvânt defapt prea optimist în fața a ceea ce s-a întâmplat. Moldovan ne spune că, deși au avut un început promițător, totul s-a dus pe apa sâmbetei cu acel gol din aut, de parcă, vai, cineva le-ar fi turnat plumb în picioare, iar românește vorbind, jocul s-a dus de râpă.
Am hotărât să ne aducem aminte de atmosfera din tribune, cu suporterii care au venit în număr mare, dar nu degeaba, pentru că, evident, au fost și ei acolo să susțină echipa, dar, din păcate, ai idee ce se întâmplă când entuziasmul întâlnește realitatea: „cred că a fost frumos, dar se termină repede”, zice Moldovan, un om care încă are contract la Atletico și care rumegă gânduri despre viitorul său.
Avem în față provocarea unei noi partide, un meci greu, iar ghinionul, exact, este acolo pentru a-și face simțită prezența, și cumva, Horațiu Moldovan face legătura între suporterii care au încurajat echipa chiar și în momentele de criză, sperând totuși la o revenire spectaculoasă, deși parcă s-a dus totul pe fereastră, așa că se ridică întrebarea dacă ne putem uita cu optimism, sau, poate, cu o doza de scepticism asupra viitorului.”
