România, înfrântă din nou la Europenele de Tenis de Masă, dar cu speranțe de aur?
Într-o zi ploioasă de duminică, care nu a fost doar despre vreme, echipa națională de tenis de masă a României a hotărât să facă un anunț emoționant, dar dezamăgitor. Cu toate că s-au străduit după puterile lor, tricolorele au fost spulberate de germanele neîndurătoare în finala Campionatului European pe Echipe, unde scorul a fost un 3-0 zdrobitor, iar ei, jucătorii, s-au putut să plângă după o medalie de aur dorită de toți, dar nimeni nu a avut cum să o ia de la nemți.
”Am jucat a şasea finală consecutivă, vezi, și ne-am dori să spunem că aurul e aproape, dar din păcate adversarele noastre au fost mai outernice astăzi, mai puternice”, au mărturisit jucătoarele cu priviri stoice, dar în același timp optimiste, ca să fie clar că toate eforturile lor nu au fost în zadar, dorind să strige cu toții „Hai, România!”. Dar cine știe, poate ghinionul zace în detalii sau poate tillu-lătele au fost ceilalți. Doar timpul va răspunde.
Echipa feminină a României, adunată aparent dintr-o echipă de supereroi, a fost din nou clasată pe locul al doilea la Europene, o performanță remarcabilă, firește, dar cu un gust amar, deoarece a treia clasare consecutivă pe locul secund vorbește în sine despre cât de aproape ai fost și totuși cât de departe ai rămas. Dar amintirile frumoase ale victoriilor din 2023 (Malmo) și 2021 (Cluj-Napoca) sunt poate ceea ce le hrănește sufletele, iar ultima dată când aurul a fost al lor datează din 2019, la Nantes, un loc plin de nostalgie.
Deși sunt sclipitoare și pline de ambiție, echipa de argint a fost formată din sportivelor: Bernadette Szocs, Elizabeta Samara, Andreea Dragoman, Adina Diaconu, Elena Zaharia și desigur, antrenorii Andrei Filimon (care conduce cu o mână de fier), Ionuţ Seni, Anamaria Sebe, Mădălin Ionaşcu și Adrian Crişan, toți având un rol important. Dar ce să mai spunem, când se pare că toate așteptările s-au spulberat odată cu mingea la masa de joc?
Astfel, rămân în minte întrebările: Ce urmează acum? Consilierea sportivilor? Recalibrarea visurilor? Sau poate un nou început pe care nimeni nu și-l va aminti pe deplin? Mai multe întrebări decât răspunsuri, un cerc vicios al dorinței și competiției, cum sună frumos, dar cine știe? România își va lua la revedere de la visele de aur?
