“`html
România Risipitoare: Muncitorii Străini Devine Invizibili
Un fenomen alarmant, care pe bună dreptate ar trebui să ne facă să ne punem serios întrebări, iar Patronatul Importatorilor de Forță de Muncă a dat alarma anul ăsta, când zice ca nemernicii ăia străini nu mai sunt vizibili în economia românească, deși e clar că avem nevoie disperată de muncitori în milioane de domenii esențiale, nu-i așa, mai ales la construcții și agricultură, dar și în alimentație, îngrijire la domiciliu, și tot așa, deci cine știe câte alte lucruri importante.
Într-o mostră de realitate cruntă, Romulus Badea, un tip care știe ce vorbește, povestește despre un angajator cinstit, un proprietar de service auto, care plătește la timp tot ce trebuie, dar din senin, dintr-o ignorare a hârtiilor, creață uitucește prin legislația aia complicată, uită să reînnoiască permisul de muncă al angajatului străin. Și ghici ce? Dintr-o dată, muncitorul devine ilegal, deși continuă să frece menta, muncind bine-mersi, iar angajatorul rămâne total pe dinafară. Uitați-vă, o lege necruțătoare, care nu-i dă nicio șansă muncitorului ăsta, iar călătoria lui înapoi în țară devine o chestiune de ani de zile, o nebunie, dar cine își mai bate capul cu detalii?
Și, cum să nu ne mirăm, Patronatul zice că-am pierdut deja o grămadă de oameni care ar putea să ajute economia, adică peste 10.000, verificați de autorități, dar noi nu reușim să ne bucurăm de puterea lor de muncă. “E o pierdere prostească,” concluzionează Badea, președintele ăsta care ne arată că resursele sunt aici, dar noi ne prefacem că nu le vedem.
Ce-i drept, guvernul parcă nu se sinchisește, iar an de an se menține un contingent de cel mult 100.000 de muncitori străini, o soluție antipatică, dar se pare că așa am acceptat toți, problema asta a locurilor de muncă care stau neacoperite pentru că românii nu vor, fie că-s refuzate datorită salariilor mici sau distanței până la locul de muncă, care-i o melodie bună de cântat.
Pe de altă parte, totuși, românii zic piese pe la diverse uși, preferând să fugă în străinătate, că acolo poate câștigă mai bine, în alte zone, alții preferă să muncească în gospodăria proprie sau să înființeze mici afaceri, deci unii au mai multă intuiție decât alții, nu-i așa?
În fine, guvernul hotărăște mereu contingentul de lucrători străini în funcție de o hotărâre, dar cum zice Badea, haida-de, ne facem de râs cu hârtiile, trebuie să fim realiști, oamenii ăștia pot contribui, dar noi ne jucăm de-a legislația.
“`
