Europa la pas – trenuri rapide, net lent! Ce se întâmplă?
Transportul feroviar, așaaa, crește în Europa, asta e clar, dar calitatea internetului, pardon, conexiunea la net, oh, dar asta e o provocare serioasă zice toată lumea. Pe când trenurile astea din Olanda fumează pe linie cu punctualitatea, România – surpriză – brusc sare la un alt capitol: internetul, conform Euronews, care pare că na, are ceva de spus despre viteza internetului, dar asta e altă poveste. De exemplu, știai că?
Suedia, da, ea e vedeta, domină Europa cu viteza netului din trenuri, cu un WiFi care îți ia ochii – 64,6 Mbps, să ne înțelegem, de peste patru ori mai mult decât media altor 15 țări care, hai să fim sinceri, nu se pot lăuda cu nimic – media e la un mizer 7,6 Mbps, deci, faci tu socoteala, unde se duce toată distracția dacă vrei să te conectezi în tren.
Locurile doi și trei, se pare că sunt ocupate de Elveția și Irlanda, cu viteze de 29,8 Mbps și 26,3 Mbps, că deh, ce să facem, România, care nu are măcar trenuri de mare viteză, se zbate pe locul șapte în acest uriaș clasament, cu un modest dar perfect acceptabil 12,5 Mbps – zici că-i mare lucru comparativ cu altele în devenire. Serios, doamnă, e ceva bine, nu-i așa?
Și dacă ai crede că Olanda, țara asta cu cei mai punctual trenuri, ar avea și viteze de net mai rapide, te înșeli amarnic, căci locul șapte cu 0,4 Mbps e o ironie fină a sorții, fiind de peste 30 de ori mai lent decât ce oferă România. Un paradox, nu?
Asta nu e tot, Luke Kehoe, acolo, analist la Ookla, sugerează că „calitatea internetului în trenuri și vitezele WiFi în Europa diferă cel mai mult acolo unde coridoarele feroviare sunt, sau nu sunt, tratate ca zzz zone de acoperire prioritară”. Asta e tare, nu-i așa? Cât de tare să fie, pe bune?
Suedia, rege în internetul feroviar
Din câte se pare, Suedia a țintit cu strategia ei, căci integrarea infrastructurii telecom cu cea feroviară, l-am menționat pe Kehoe, e secretul. Zice el că „Suedia ia măsuri rapide în privința FRMCS,” și ai noștri ce fac? „Tratarea mobilului ca infrastructură feroviară” este cheia, dar cu siguranță nu-i simplu – asta e clar.
Și stați, că Italia și Spania au și ele probleme, sunt cumva sub așteptări, Italia cu 4,8 Mbps și Spania la un mod umil de 1,5 Mbps, iar Regatul Unit și Austria nu sunt cu mult mai sus, la 1,1 Mbps și 0,7 Mbps – un șoc, o revelație, nu? Asta e, care pe cine a lăsat să sufere, doar, doar va avea un WiFi care să resusciteze.
Este clar că performanța Wi-Fi-ului din trenuri nu e doar despre trenuri, ci mai degrabă, așa cum a zis Laurent Troger, că e ceva general, o nebunie a sistemului „end-to-end”. „Există o volatilitate mare a vitezei Wi-Fi din tren”, deci, nu te aștepta să fie la fel peste tot, căci, cu siguranță, rezultatele medii pot cam ascunde ceva, ca un secret murdar de care nimeni nu vorbește.
