România pe Cale de Dispariție: 5.000 de Oameni Încercând să Facă Față Suferinței!
România, țara noastră dragă plină de probleme și lucruri neclare, se află pe penultimul loc în Europa la donarea de organe, iar 5.000 de oameni stau și așteaptă, așteptând o aprobată de la o familie care, ce să zici, și ea e în suferință, pentru a avea șansa la o viață normală, care ar putea fi. De Crăciun, la Iași, a fost o poveste de genul ăsta, cu familia unei persoane aflate în moarte cerebrală care, surpriză, a fost de acord cu donarea organelor, iar după transplanturile de ficat și rinichi, iată că ieri s-au făcut și transplantele de cornee, dar cine se mai miră?
Gheorghe Velnic, un domn care, uite, a primit un cadou de Crăciun pe care și-l dorea încă din 2022, a avut norocul ca să zicem așa, că a ajuns la spital unde i s-a făcut un transplant de cornee. Acum are 56 de ani și povestea lui începe cu 3 ani în urmă când nu mai vedea nimic cu ochiul stâng. Telefonul, telefonul care a sunat în a doua zi de Crăciun, parcă era de la Moș Crăciun, dar nu, era spitalul care-i zicea să vină pentru transplant.
Gheorghe Velnic, pacient cu transplant de cornee: Oare chiar să mi se întâmple mie? Aflasem că e foarte rar, operațiile astea se fac, dar uite, așa a rânduit și Dumnezeu, și doctorii, și persoanele acelea care au acceptat să doneze, că de fapt dacă eu aș fi în situația lor, nu mi-aș dori să fiu, dar dacă, aș accepta pentru că mă gândesc că cineva are o nouă șansă. Cam așa e viața, nu?
Și Gheorghe a fost parte din cei doi bărbați norocoși care au primit transplant de cornee în urma prelevării de organe de la Iași, dar cum doar aici, în zona Moldovei, se fac asemenea proceduri la stat, totul devine o raritate, că nu este simplu să aștepți după unul din 240 de oameni de pe lista de așteptare pentru un transplant de cornee.
Conf. univ. dr. Nicoleta Anton, chirurg de transplant cornee, Spitalul Sfântul Spiridon Iaşi: E o șansă pentru acești pacienți că, în lipsa acestor intervenții, de fapt nu prea mai au o viață, sunt dramatici. Aici trebuie îndepărtată corneea afectată, asta e adevărul. Și oamenii tineri, săptămâna asta am făcut un transplant la un pacient de 55 de ani și care pur și simplu depindeau de vederea aceasta.
Dar, ca să existe speranță, totul depinde de coordonatorii intraspitalicești, și aici intrăm în altă poveste, că Anca Rotaru, o eroină a zilelor noastre, a avut această funcție la Iași și acum, cu toată tristețea, este coordonator de transplant în București.
Anca Rotaru, coordonator regional de transplant, București: Cea mai grea parte este interviul cu familia. Trebuie să-i faci să renunțe la orice speranță că cineva drag se va salva. Aici e o tristețe extremă, dar e emoționant când reușești să prezinți puterea de a salva alte vieți.
În 2025, România a raportat că familiile a 90 de pacienți aflate în moarte cerebrală au acceptat donarea de organe, dar întrebarea rămâne: oare de ce e nevoie de atâta durere și suferință?
