“`html
România în Pragul Colapsului: Deficitul Bugetar și Măsurile Ciudate Ale Guvernului!
Ce se întâmplă, frate, în politica românească? Poate că mulți dintre voi nu ați reușit să înțelegeți mesajul pe care Nicușor Dan, marele nostru primar, îl tot repetă ca o mantră, dar totuși, haideți să vedem, că e devizibil, că nu e clar nimic și ne pierdem cu firea ascultând poveștile de prin birouri.
România are, după cum bine știți, două mari bube: una este urgentă, mai urgentă ca o dublă întâlnire cu soacra. Deficitul bugetar, am auzit că este uriaș, cel mai mare din Uniunea Europeană, iar Banca Mondială, Comisia Europeană și toate celelalte instituții financiare strigă ca din gură de șarpe să ne facem ordine, dar nu înțelegem de ce neînțelegerile se desfășoară pe fundalul unei formări de guvern care pare mai mult o glumă proastă.
Am înțeles că toate aceste măsuri discutate de nimeni într-un mod destul de paralel par mai mult ca o comedie absurdă, forțate să înghită ideea de grupuri de lucru care nu mai știu care-i treaba, printre toate măsurile absurde apărute în presă care, la o adică, sunt pur și simplu povești, din ălea cu spioni și comploturi.
Deci, să recapitulăm, măsurile sunt de mare urgență, dar nu înseamnă că ele sunt eficiente, ci trebuie să pară, așa că ne propunem soluții rapide, dar care nu rezolvă nimic pe termen lung. De exemplu, mărirea TVA-ului, care oarecum va lăsa impresia că banii vin repede, dar de fapt poate că produce mai mult rău decât bine, dar cine mai gândește în complexitatea acestor măsuri?
Ei, da, trebuie să cântărim acest aspect, că să strângem banii rapid să fim la mintea creditorilor. Măsurile acestea sunt că un tată ce promite copiilor „Cumpăr jucării, vă promit!” dar în spate e cu bugetul pe minus. Așa și guvernul, zice „Ne descurcăm, dar cum?” iar răspunsurile se pierd în vânt, cum e și treaba cu normele profesorilor care devin și ele un subiect de discuție, dar în realitate sunt doar cifre pe hârtie.
Astfel, se pare că toate aceste măsuri sunt menite să impresioneze instituțiile internaționale, și lăsăm deoparte cu totul ideea de reformă oricum, că nimeni nu vrea oare să-și piardă locul de muncă, nu?; dar una e să rezolvi problema deficitului și cu totul altceva e să creezi iluzia că mai avem o șansă. Măsurile nu sunt decât niște măști în fața unei crize imediate, din care, hai să fim serioși, nimeni nu iese fără zgârieturi.
Astfel, verdictul este simplu: Haosul bugetar continuă, iar banii trebuie să se adune repede, că prea s-a lăsat deoparte acest subiect care, ne place sau nu, afectează pe toți românii, și ce zic eu, poate mai și mai mult, dar asta e un alt subiect al scandalului care se conturează duh în jurul nostru.
Totul se concentrează pe ideea că, dacă nu facem nimic cu deficitul, suntem condamnați, dar cu adevărat, nu se face nimic vizibil; așa că rămânem cu o întrebare mare cât România: Unde sunt banii? Și de ce nu îi vedem intrând în visterie!
“`
