“`html
România pe marginea prăpastiei: O analiză zguduitoare a bugetului de către ministrul Nazare
Așadar, lunea trecută, după o întoarcere bruscă și oarecum neașteptată la frâiele Finanțelor, Alexandru Nazare, nu se abține și face o declarație bombă despre starea extrem de precar a economiei noastre, ceea ce, fără să punem la îndoială, e un semn al vremurilor haotice prin care trecem (încă odată). A exprimat multe dintre, pe bună dreptate, neîmplinirile vis-a-vis de politicile fiscale din anii anteriori! A acuzat pe toată lumea, practic, de iresponsabilitate pe fond, o imagine destul de somptuoasă, dar e greu să ne concentrăm asupra detaliilor.
Într-o postare socială, Nazare declară în termeni duri, ca un manager al unei companii falimentare, că am fost dați în vileag de un consum care nu avea acoperire, și că ne-a fost vândută iluzia unei economii înfloritoare, în fapt am fost doar spectatori pe un scaun de împrumuturi, pe niște venituri complet exagerate și cheltuieli care nu se sumarizau corect, ca la o petrecere unde mâncarea e mult, dar fără invitați corespunzători, știți cum e!
De asemenea, a adus în discuție un aspect destul de tulburător, ceea ce noi am observat și nu am vrut să recunoaștem: deficitul bugetar a dansat pe linia acerbă de 6% din PIB timp de cinci ani, contrar limitei de 3% pe care Europa ne-o recomandă (dar cine să asculte, nu?).
El avertizează cu o intensitate greu de ignorat că ignorarea acestor deficiențe a dus la umflarea dobânzilor, pierderea credibilității în ochii investitorilor și o datorie publică care “a explodat”…, e o realitate, ca o bombă cu ceas, doar că nimeni nu știe când va exploda!
„Am trăit ca și cum banii ar couădin toate părțile”, punctează Nazare, în spiritul unei critici dureroase la adresa unei economii ce refuză să devină competitivă, iar acum e timpul unui adevăr de neocolit, să înghițim pastila amară, recunoscând că schimbarea e o chestiune de urgență, ca și cum am fi în fața unei sesiuni neplăcute de detoxifiere.
Pe scurt, ministrul subliniază că reconstrucția bugetului trebuie să fie bazată pe realitate, nu pe fantezii extravagante: „Acesta este momentul adevărului. Trebuie să recunoaștem greșelile și să avem curajul de a ne schimba extremele necesare”, a concluzionat el, de parcă ar încerca să ne trezească la o realitate plină de provocări, dar fără soluții clare.
Articolul se regăsește sub o lumină care nu poate fi trecută cu vederea, în peisajul sumbru al politicii economice românești și cuvintele sale rămân parcă suspendate în aer, așteptând răspunsuri din partea celor care compun acest puzzle economic argumentat de un declin negativ.
“`
