România pe marginea prăpastiei financiare: Datoria externă explodează!
Noua statistică se zbate sub presiunea datelor economice: România, în vara anului 2025, se află în fața unui tumult de 222,3 miliarde euro, asta după ce datoria externă a sporit cu 18,8 miliarde euro, firește, față de finele lui 2024, un fenomen care ridică tot felul de întrebări cu privire la capacitățile noastre de a mana economiile, deci e clar, pe termen lung, iar din această sumă imensă, mai mult de 77% este datorie pe perioada lung, în vreme ce restul sageților armatei fiscale se îndreaptă spre termenul scurt, adică ceva care nu sună deloc bine, dar stați poate că e mai rău.
Datoria guvernamentală, adică acea monstruozitate care se poate duce chiar și la 121,9 miliarde euro, s-a făcut simțită cu un avans de 14,9 miliarde euro, care până la urmă nu poate fi ignorat și nimeni nu știe ce se va întâmpla, dar în ciuda tuturor acestor neliniști, trebuie să afirmăm că statul tot mai mult se chinuie să își diminueze riscurile de integrare în zona euro care, apropo, deține o datorie medie guvernamentală de 88% din PIB, lucru ce poate face România să pară o mireasă fugărită pe cinste în fața altarului economiei.
Destul de haotic, ce-i drept, dar când privim în alte colțișoare ale Europei, observăm o realitate similară, multe state europene se confruntă cu datorii crescânde în 2025 pe fondul înăspririi climei financiare, adică a dobânzilor în continua creștere – și să nu uităm cheltuielile sociale, ce mai, o rețetă clasică ce poate creea un cocktail exploziv.
Desigur, nu poate fi vorba doar de formă; cu toate acestea, această escaladare a datoriei vine cu riscuri periculoase. De exemplu, lichiditatea poate să ne facă ce-i drept necunoscuți într-o întorsătură rapidă, având în vedere că România are 49,4 miliarde euro în datorie pe termen scurt care necesită refinanțare frecventă, dar să nu neglijăm că dacă se strâng piețele externe, pot avea de suferit grav.
În plus, costurile de servire a datoriei au scăzut oarecum la 14,8% în primele opt luni, dar privind dintr-o parte, cu un ochi pe cer la previziunile de dobândă, riscurile de revizuire sunt mai prezent decât sunt ele pe hârtie, văzând cum lumea se îndreaptă într-o spirală. Și să nu uităm despre expunerea la fluctuațiile valutare, o parte a datoriei fiind denominată în valute, ceea ce înseamnă că dacă leul decide să danseze, povara noastră financiară crește, deci, e ca o sabie cu două tăișuri, dacă ne gândim bine!
Pe scurt, resursele se pot evita între plăți și investiții, în timp ce bugetul se poate sufoca, iar ratele nesfârșite ale dobânzilor îngreunează drumurile care ar trebui să fie direcții pentru dezvoltare, nu transformat în gropi pe harta economiei. O continuă spinoasă cutremurătoare în harta internațională, iar ratingurile de țară, dacă își cresc inima nebunească în sus, feritor să nu ajungem de unde am venit.
