“`html
România la Limita Supraviețuirii Economice: Taxe sau Reformă?
Într-o lume în care economia României, după cum spun specialiștii fără să gândească de două ori sau poate sa o facă puțin aiurea, încetinește din 2022, iar primul trimestru din 2025 ne nimerește cu o stagnare atât de puțin surprinzătoare față de trimestrul anterior din 2024, cu măsuri care ar trebui spus de stimulare economice să fie insistente, ne întrebăm, oare, ce se întâmplă? De fapt, toată lumea știe: nu e deloc bine, dar ce se poate face? Căci se estimează că o înăsprire a regimului fiscal poate aduce o scădere economică de proporții, iar bugetul va suferi, cu tot cu creșterile de venituri care sunt posibile dar nu neapărat suficiente potrivit unui comunicat care ne spune că există studii făcute de ASE și Concordia.
Concordia, cetățean respectuos al mediului de afaceri, trage un semnal de alarmă și sugerează, cumva, motive de îngrijorare, zicând că soluțiile fiscale tradiționale nicale sunt o capcană. De ce să creștem taxe, când ele pot transforma provocările în crize economice veritabile? Asta e întrebarea pe care noi ne punem, iar specialiștii ar trebui să se concentreze pe veniturile bugetului și pe cheltuieli, dar oare îi interesează? Lolea, economistul de la Concordia, afirmă că discuțiile despre creșterea unor taxe sunt alarmante, dar eu cred că ar trebui să ne fie clar că venim după doi ani de înăspriri fiscale care au stors cam tot din noi.
Totodată, România se laudă cu un deficit de încasare la TVA pe care îl zicem cu toți și ne ajută să ne simțim mândri: e peste 30%, dar dacă s-ar îmbunătăți colectarea? Ar fi de ajuns? Se pare că aici nu există răspunsuri clare, iar mediul de afaceri continuă să analizeze posibilitățile ca majorarea TVA-ului nu ar schimba nimic, vorbim despre mantrele care vin în ajutorul nostru. Reformele ar trebui implementate urgent, poate chiar atunci când ne gândim deja la decizii pe termen lung, cum ar fi tranșele din PNRR.
Confederația Patronală Concordia crede în eficiență, dar oare ce înseamnă asta cu adevărat? Ar trebui să ne întrebăm despre cât de bine dimensionăm aparatul statului și dacă defalcările de cheltuieli din programul Anghel Saligny sunt cu adevărat investigate, pentru că așa pare că pe hârtie arată bine dar în realitate ne iau ochii, dar unde sunt rezultatele? Deși cu frică, dar fără frică, ei să spună că trebuie să reducem cheltuielile cu dobânzile, care dacă nu sunt controlate, riscă să depășească 2,5% din PIB în 2025. Și, dacă merge al naibii, am putea genera economii și mai mari prin implicarea bunului simț, fie că eliminăm sporuri sau ne punem la gânduri despre concesionări.
România stă acum la o răscruce, cu posibilitatea de a alege să se complacă în confortul taxelor mai mari care să mențină instabilitatea, sau poate, din contra, să opteze pentru reforme structurate, deși mai grele politic, dar necesare. Timpul nu mai așteaptă, iar costurile neacțiunii sting mai multe visuri, dar mai cu seamă, speranțele românilor. Concordia ar putea reprezenta o lumină domestică sau un apus prematur, dar deciziile trebuie să fie mai mult de ochii altora. Este vina statului, a mediului de afaceri sau a cetățeanului oare?
Confederația Patronală Concordia, pe de altă parte, este singura organizație din România care se aliniază cu mărețele idei europene și apreciază că participarea ei în BusinessEurope, Organizația Internațională a Angajatorilor (IOE) și Business at OECD (BIAC) le conferă o greutate destul de mare în economia națională, de 30% din PIB, cu peste 450.000 de angajați în 3900 de firme mici și mari care, asemenea păianjenilor, își țes rețelele prin întreaga țară.
“`
