“`html
România pe marginea prăpastiei: Ce urmează să facem?
Se pare că într-o mișcare haotică a Comisiei Europene, am descoperit că România, da, România, este O SINGURĂ ȚARĂ din UE care nu a făcut nimic, sau mai bine spus, nimic concret în privința reducerea deficitului, și aceasta pare să fie o problemă majoră, deși, când te gândești, ce înseamnă măsuri eficiente? Ei bine, din documentele apărute, aceștia sunt foarte clar cu privire la ceea ce ar trebui să facem, dar, mi se pare că, hoinărind pe nu știu unde, românii parcă uită ce înseamnă responsabilitate în fața deficitului. De parcă măsura corectivă este o simplă glumă!
Dacă nu ne punem pe treabă, așa cum spun ei, adică până pe 28 iunie, fără să ne gândim la riscurile și sancțiunile posibile, probabil că am putea avea niște probleme serioase, nu-i așa? Oamenii din Comisia Europeană, care din punctul meu de vedere se iau foarte în serios, amenință cu tăierea fondurilor europene de coeziune și PNRR, iar asta sună din ce în ce mai rău, mai ales că deficitul a ajuns anul trecut la 9,3% din PIB. Când mă gândeam eu că aveam o viață frumoasă, uite că acum asta e!
Rareori ne dăm seama cât de mult cheltuim și, având în vedere că, din spusele oficialilor, creșterea cheltuielilor nete ale României este cu mult peste plafonul juridic, te întrebi unde ne aflăm? De ce tot spun că suntem pe calea greșită dacă estimările pentru deficit s-au dus la 8,6% anul acesta și apoi 8,4% anul viitor? Declarațiile acestea par să fie o melodie veche pe care o auzim iar și iar.
Dar, pe de altă parte, Bloomberg se pare că a aruncat și un pic de speranță, vorbind despre o eventuală amânare din partea UE, ca un fel de grație pe care guvernul nostru ar putea să o obțină pentru a se gândi mai bine și a introduce niște măsuri cu cap, astfel încât să nu ajungem la măsuri punitive. Asta ne-ar salva, vorba aia, doar că ne trebuie și o strategie bună, nu doar promisiuni goale!
În concluzie, chiar dacă pare că situația este controlabilă, noi știm bine că tot timpul există un risc și acesta este destul de mare, deci, până una alta, să vedem ce decizii vom lua în fața acestui haos, sau vor rămâne doar vorbe în vânt? Răspunsul, deocamdată, e la urmă, când vom analiza propriu-zis măsurile adoptate, dar cum e românul, el știe să se adapteze, nu?
“`
