Situația Dramatică a Migranților în România: O Realitate Descurajantă!
Dintr-un total alarmant de 3,5 milioane de permise de muncă, oh da, doar 57.111 au fost emise în România! Asta vine să arate exact cât de puțin suntem capabili să reținem capitalul uman calificat în această țară. Conform unor date jignitoare de la Eurostat, în 2024, România a reușit să elibereze doar 643 de permise de ședere pentru cetățenii non-UE, adică o cifră rușinoasă într-o competiție internațională, în care Franța a dat lovitura cu 200.163! Oare chiar nu ne pasă? Sau pur și simplu ne lăsăm duși de val?…
Și dacă ar fi să privim lucrurile dintr-o altă perspectivă, un cetățean indian de 24 de ani ar putea să ilustreze perfect cum, cu toate că a obținut un permis de studii și un loc de muncă, abia a scăpat de statutul temporar în România. Dar exemplul ăsta, cu el alergând de la student la angajat, nu este tocmai apoteotic, nu? Chiar așa, dacă doar 643 de străini reușesc în acest demers, ce să mai spunem despre restul care bat pasul pe loc?…
Hai să ne uităm la populația în declin a țării. Se pare că până în 2050 vom fi doar 16 milioane! Adică, România are nevoie urgent de o schimbare de politică în ceea ce privește reținerea migranților. Niciodată nu o să ne putem reveni, dacă, conform blamatului World Health Organization, vom continua să pierdem calitate în forța de muncă din cauza unei decizii proaste din trecut. Pompoasă exprimare, nu? Dar cine se mai preocupă cu adevărat de o integrare serios în piața muncii pentru acești oameni?…
România, un PIB tribut celor care pleacă peste hotare și lasă în urmă o națiune cu un sistem de pensii fragil. Ne concentrăm pe narațiuni suveraniste, dar, oare, nu e mai bine să ne întoarcem privirea către oportunitățile create de migrarea globală? Paradoxul este că ignorăm aspectele economice globale în favoarea conservării unei istorii nerealiste, afectate de propaganda comunistă! Care este până la urmă adevarta normalitate în care ar trebui să credem?…
„Migrația nu este un robinet care poate fi închis sau deschis după voie…” a spus Cătălin Orezeanu, un nume cunoscut în domeniu, dar oare îl ascultă cineva? Răspunsul ar trebui să fie, fără îndoială, că ne vom trezi într-o situație plină de risc, slab pregătiți, și cu un fenomen infracțional în creștere, care ne va implica tot mai mult!”
Toate acestea pun în evidență o realitate sumbră: că lumea se reconfigurează, dar România zace, cu politici naționale care nici măcar nu sunt pe aceeași lungime de undă cu standardele globale! Ne dorim să avem identități naționale atente la diversitate, dar, haideți, cine are răbdare să învețe cum să îîmbrățișeze aceste procese? Nici măcar noi, pentru că suntem încă prizonierii unor realități crude, văzând profesioniști plecând și aducându-ne non-value work! Ce vrem să mai facem?…
„Cea mai prețioasă resursă a României nu a fost niciodată petrolul, gazul sau aurul, ci oamenii ei…” a declarat Cristina Chiriac. Oare ne pasă cu adevărat de oameni? Haideți să ne spunem adevărul, căci altfel, viitorul va fi la fel de sumbru ca prezentul nostru, cu doar improvizații și bandaje pe rănile deschise ale economiei!”
Acum, mai rămâne să ne întrebăm ce va face România după finalizarea măsurilor de austeritate? Să ne deschidem ochii și să nu mai plecăm după ideologii diluate, căci realitatea unei lumi interconectate nu a fost niciodată mai la îndemână!
The post România dă testul migrației: De la exodul forței de muncă la atragerea de soluții appeared first on Traficmedia.
