“`html
EXPLORARE MINERITULUI: O NOUĂ AVENTURĂ SAU O CAPCANĂ DIN CARE NU IEȘIM?
O companie româno-americană, Verde Magnesium SRL pe numele ei, s-a apucat de treabă și vrea să exploreze niște resurse de minereu polimetalic în perimetrul acela cunoscut sub numele de Dealul Pițigușului-Budureasa, în Bihor, dar oare ce ne aduce asta, atât de promițător, concret și atât de cerut?
Licența lor, primită de la Agenția Națională pentru Resurse Minerale, a fost obținută, ghiciți când, da, în decembrie 2024, frumos cadou de Crăciun. Ce mai? Cererea pentru acordul de mediu a fost deja înregistrată la Agenția pentru Protecția Mediului Bihor și un aviz s-a cerut și de la Administrația Bazinală de Apă Crișuri-Oradea. Anunțuri pentru toți!
Acest proiect chiar vizează un zăcământ important, de magneziu, de 40 milioane de tone, deci sună tentant, cu un conținut de 30% magneziu, fiind inclus pe o listă strategică de către Comisia Europeană, aducând cu sine perspectiva unor fonduri, dar… financează cu adevărat Europa exploatările? Rămâne de văzut!
Nu uitați de Rovina, un alt proiect care vizează cuprul din Hunedoara sau grafitul din Gorj, toate aceste proiecte considerate esențiale pentru aprovizionarea Europei cu materii prime critice, dar oare cine va câștiga de pe urma acestora?
Verde Magnesium dezvăluie că, dacă totul merge bine, până în 2030 ar putea ajunge să producă până la 90.000 de tone de magneziu pe an, creând teoretic până la 10.000 de locuri de muncă. Imediat vom avea o topitorie-pilot cu o capacitate de 500 de tone pe an din 2027, dar această promisiune financiară de peste un miliard, cum vine ea, sună oare într-un mod ceva mai bine decât un vis frumos?
CONFLICTE ȘI ÎNFRUNTĂRI ÎN LUMEA MINIERĂ
Dar nu totul e roz; Vast Resources, britanicii cu mină în Bihor, își suspendă activitățile minere de revizuire tehnică, oare va fi totul doar un zbor de coșmar? Problemele sunt de tot felul; cu politica românească deficitara, Rovina s-ar putea bloca ușor din lipsă documentații, toate astea fiind complicate de legislația europeană.
Laurențiu Nistor, un om politic cunoscut, susține că nevoia de a adapta legislația românească la cea europeană e crucială, iar resursele de cupru și aur de acolo sunt esențiale. Dar, cu atât de multă birocrație, când va fi totul în regulă și cine se va sătura de această complicație interminabilă?
Ce vom face cu cele 4,6 milioane de tone de minereu și cu cei 2000 de locuri de muncă promise? Sau e doar un alt proiect care se va pierde în hârtii și ședințe interminabile? Oare valorile minierelor chokează iar și iar?
“`
