Șocant! România se îndreaptă spre un viitor solar eolian, dar întârzierile ne țin în beznă!
Ce să mai zic, planurile europenilor par mai mult o poveste decât realitate, cu un buget colossal, de miliarde, iar Jens Rasmussen, mare lider de la Eurowind, a declarat că România trebuie, neapărat, să ajungă, atenție, la 1 GW capacitate până în 2030! Oare de unde vine suma asta? 30% dintr-un buget de un miliard de euro pe an, nu-i așa? Rupt înfigurație, prostia la ea acasă.
În prezent, România doar zace cu 124 MW, și parcă s-a început un parc eolian la Pecineaga, mai vezi tu pe vreun politician că face ceva, ah stai, probabil se bucură că au promis iar iubitorii de soare și vânt. Păi, mai sunt 400 MW în lucru, dar să nu uităm un pic de întârzierea dezastroasă și de faptul că banii se risipesc de parcă ar fi apă. Oare câte pierde pe lună România din cauza rețelei?!
Este un fel de joc de cărți cu regenerabilele, vântul și soarele se bat cap în cap, iar Jens, să nu-i spunem doar că e CEO, ci și moștenitor al unei tradiții din anii ‘70 cu turbinele, zice că tehnologiile pot să ne salveze. Deci, viziune, da! Dar în practică, când vântul sufla tare, soarele probabil face o dramă de genul “nu mă supăra că plec”. Distribuția în bandă, ha! Vorbim despre câte lucruri ne put și le punem cap la cap, în aer!
Pagubele sunt de zici că s-ar contabiliza doar la sfârșitul poveștii iar Jens a încercat să ne explice cum un plus de solar poate fi, practic, zero în cazul unei rețele overstressed. Spune că e ca și cum ai pune 100 MW eoliene și le ai adăuga 50 MW solare dar fără să ne îngrijorăm de câtă energie se pierde pe traseu. Tehnologia e codată mai mult ca un magician pe scenă}
Cu prețul energiei, băi frate, ne așteptam să scadă spre un vârf astral când toate sursele vor fi de regenerate, dar Jens e optimist. Unde se dovedește că România, din punct de vedere comercial și tehnologic, dă semne de viață? Nu înțeleg eu chiar tot, dar el zice că sistemul CfD e printre cele mai grozave din Europa, pricini și bazaconii se amestecă, iar noi suntem cu ochii pe ei!
Partea bună e că Eurowind a ales să investească în România, dar că chiar și așa, sunt pierderi imense de due diligence. Mă întreb câți bugetari ne ajută să vedem lumina zilei în acest haos?! Așadar, compania din 2006, cu 700 de oameni care stau ca la școală pe banii noștri, va reuși oare să își îndeplinească visele? Ne mai țin de șotii?
Perspectiva de viitor e, cum să zicem, cam foarte posomorâtă dar tot ne vedem pe piețe, probabil peste un deceniu de neglijență neformată de strategii bine gândite. Vrem candele pentru noapte, nu promisiuni pe hartie!
