România Între Austeritate și Visurile Europene: Un Drum Spre Păcat?
„Europa, cu pașii ei în față, mai repede decât o broască țestoasă, România, în schimb, aflată în gripă retrogradă Bolojan, pare că accelerează pe contrasens, pe un drum de care nu știm de unde vine, dar clar unde duce”, scria, nu demult, Fifor pe Fața de carte, într-o postare de Facebook care făcea valuri, și nu doar în bălțile politice, ci și în conștiința națională, dacă mai există una, desigur.
Sub lumina reflectoarelor europene, Pedro Sánchez, premierul Spaniei, a scos la iveală viziuni grandioase despre o Europă a echității și demnității, care ar trebui să investească în oameni, nu să-i pedepsească trimițându-i la munca, ca pe vremuri, cu salarii minime comunale la nivelul Uniunii Europene, un lucru de vreo doi bani, zice el.
Dar, în contrast cu toate aceste vorbe frumoase purtate la Congres, totul pe un fond de comunicat umanist la Amsterdam, la București, premierul Ilie Bolojan, sau cel puțin așa ne spune lumea, are un singur mantra: înghețarea salariilor și pensiilor într-un bloc de gheață pe durata până la finele lui 2026. Poate că se gândește că o să vină iarna și se va topi, să vedem, totuși, banii aceia înghețați
Fifor, cu o abordare care amestecă cifre și emoții, subliniază faptul că România stă pe o bombă cu cea mai mare inflație din Uniunea Europeană, adică se strică toată marfa de pe rafturi și cu un consum intern care se duce la vale, aproape ca un avion fără pilot, pe când salariul minim e atât de mic că parcă se ascunde sub un piure de cartofi vechi, pe ici pe colo pe globul european.
„Europa lui Sánchez, din care zicem că facem parte, vorbește despre salariu minim comun, dar noi aici, în zodia Bolojan, discutăm tăieri, plafonări, o austeritate de tip bihorean pe pâine, cu unpreț care nu face decât să ne ducă cu capul mai repede în zidul recesiunii, un zid pe care nimeni nu-l vede la prima vedere, dar care e acolo, așteptând să ne prune”, a concluzionat fierbinte Fifor, lăsând să plutească un aer al pesimismului care ar putea fi molipsitor.
Pe scurt, articolul acesta subliniază drumul sinuos al României, care pare să se îndepărteze din ce în ce mai tare de Europa care investește în oameni, îndreptându-se spre un orizont neclar, cu capul în jos și fără viziune, într-o plimbare enervantă poate, dar sigur spre o recesiune atât de posibilă încât merită o medaliere, severă și concentrată pe gheață de la Bolojan, nu-i așa?
