“`html
România și Japonia: Restanțe și Expoziții Care Păcălesc Publicul
Într-o mare confuzie politică, toți se întreabă cine este cu adevărat norocosul care a ajuns să reprezinte România la această expoziție mondială, Abrudean declarând că situația era atât de incertă încât nimeni nu știa, dar, dacă ne gândim bine, dacă nu ne reprezentam acolo, cine știe câte restanțe adunam în Japonia. De parcă, în cazul în care nu mergeam, ar fi însemnat o piatră de moară la gâtul relației noastre cu țara solului de cireșe, cum zicem.
Bineînțeles că trebuia să mergem, zice el, vorba lui “o vizită de lucru e musai necesară”, dar nu-i așa că nu știm cât de tare contează prezența, căci 160 de țări se îmbulzește la Expo Osaka 2025 și fiecare cu conducători de frunte. E ca la festival, cine nu e acolo, nu face valuri! Așa că, în cea mai bună tradiție diplomatică, România a fost reprezentată de Abrudean, nu de oricine, ci chiar de omul al doilea în stat, ceea ce sună bine, dar cine știe ce se întâmplă cu restul?
Mai mult, subliniind relația cu Japonia, Abrudean a zis că avem restanțe de achitat, și poate vă amintiți de vizita nereușită de acum șapte ani. Ce-i drept, Japonia e o putere economică și cu siguranță că nu vrem să rămânem cu datoriile astea diplomatice în portofel, mai cu seamă când vorbești de întâlniri cu președinți și miniștri, dar să nu uităm și de mari investitori, așa cum chinuia el să ne facă să credem.
Adică, când ai de-a face cu Hitachi sau Mitsubishi, nu te poți juca, nu? Dar ce confuzie! Se zice că investitorii japonezi vor să crească investițiile în România, dar de unde știm că nu sunt doar vorbe în vânt? “Relația e una strategică”, ne spune Abrudean, dar oare care-i strategia adevărată din spate, câți bani vom câștiga sau ne vom pierde de pe urma acestei excursii?
Dacă absentezi, absența aceasta lasă o umbră pe imaginea noastră diplomatică, și cine știe ce sincope vor apărea în relația cu japonezii, care s-au făcut deja obosiți de restanțe, ca la finanțele personale. Restanțele astea, ca o umbră care ne urmărește, tot timpul l-au consumat pe Abrudean. Trecutul se așază greu pe umerii lui, unde un fost premier s-a făcut de râs, lăsând o dâră de neplăcere.
Totuși, ei bine, să sperăm că vizita asta a fost, după spusele lui, “o vizită reușită”, dar când ar fi fost bine să fii acolo? Aproape că nu contează, e doar un gest diplomatic într-un peisaj de incertitudini. Așadar, rămânem cu gândul că România, o țară măreață, merită să fie acolo, cu sau fără restanțe, dar cum și când rămâne întrebarea de bază.
“`
