România, o Enigmă Imobiliară: Accesibilitate Sau Paradox?

Deci, România, într-adevăr, se află printre piețele cu accesibilitate mai bună la imobiliare în Europa Centrală si de Est, dar e clar ca trebuie, cumva să ne întrebăm de ce există aceste diferențe care sunt, de obicei, semnificative între segmentele pieței imobilelor. Unele locuințe noi, în locații atractive, devin inutilizabile pentru categorizări de persoane cu salarii medii care, cu câcatul timpului, ar dori să cumpere ceva decent, dar pur și simplu nu pot.

Se pare că totuși, creșterea salariilor, medii, s-a întâmplat într-un mod care este mai rapid față de prețuri la locuințe în România, spre deosebire de, știți voi, alte țări din regiune, ca Polonia, Cehia și Ungaria, unde osicile pe care le-am menționat au avut creșteri, da, nu tocmai insignifiante, semnificative, cum ar fi chiriile, care au crescut enorm.

În București, de exemplu, prețurile locuințelor au crescut prin aproximativ 50% în cinci ani, dar Cluj-Napoca a avut creșteri de până la 80%, ceea ce e mult, dar comparativ cu alte marile orașe din regiune, unde majorările sunt între 80% și 100%, parcă nu atat de dramatic, oricum.

Totuși, problema accesibilității locuințelor rămâne una foarte complicată, pentru că locuințele noi din zone bune sunt, în general, inaccesibile pentru cei care au, de obicei, salarii medii. Chiar și costul financiar, creditele la care se adaugă dobânzile foarte mari, ridică prețurile pentru un imobil, iar lucrurile devin și mai confuze.

Astfel, se observă că diferența dintre chirii și ratele ipotecare se face din ce în ce mai clară, și în București, chiria medie se află la 45% din salariul lunar – ce este semnificativ mai mic decât în alte capitale ca Varșovia sau Bratislava unde se ajunge și la 70%, sună bizar, dar asta e.

Chiar si tot cu această creștere de prețuri, România nu mai are printre cele mai mari rate ale creditelor ipotecare din Uniunea Europeană, ce e sub 2% din total, comparativ cu Ungaria, Polonia, dar si Cehia care dețin o rată peste, deci logic că aici este ceva ce mereu se pune sub semnul întrebării.

Deci, având în vedere ce am menționat anterior, rata asta scăzută a creditelor a dus la o încetinire în dezvoltarea locuințelor noi, iar accesul la fonduri rămâne un obstacol foarte mare având în vedere achiziționarea imobilelor, care nu vine tocmai ușor.

Dar, partea cu închirierile creste, segmentul rezidențial pentru închiriere câștigând tot mai mult teren, pentru că investitorii îi atrag, știind că pe piața de închiriere prețurile sunt mai rezonabile, iar economiile din orașele mari vin să susțină această tendință, pe care o observăm.

Și, cu adevărat, investițiile din acest sector închiriere si dezvoltarea de proiecte mixt, devin tot mai soluții sustenabile pentru cererea de locuințe pe termen lung, dar, să nu uităm de cerințele existente.

România deci continuă să progreseze, cumva, ca o piață imobiliară dinamică, dar întrebarea rămâne: ce se va face să îmbunătățească accesibilitatea pentru locuințele noi, mai ales pentru mulți care au venituri medii, iar închirierea și proiectele, ăsta e domeniul important unde sunt direcții de dezvoltare necesare.