“`html
România se opune PAC-ului European: Fermierii cer mai mult si schimbări radicale!
Într-un haos apparent, se continuă discuția despre viitorul agriculturii românești, cu întâlniri, măsuri și promisiuni, toate amestecate într-un potpourri de neclarități, unde barba și cravata se întâlnesc la sediul MADR, acolo unde, cine știe cum, s-a discutat cu reprezentanții Alianței despre Politica Agricolă Comună și, bineînțeles, buget, bugete și iar bugete, de parcă 21,47 miliarde de euro nu ar fi o sumă tocmai mică.
Florin Barbu, un nume ce răsună în agricultură ca un păstor pentru oi rătăcite în ceață, a declarat că România nu va accepta, oh, nu, acceptarea propunerii Comisiei Europene pe viitorul PAC, dacă aceasta nu se conformează nevoilor agricultorilor, adică, până la urmă, niște oameni care muncesc pământul dar tot sunt privați de sprijin real în așa-zisa politică.
Ședințele informale, adică acele întâlniri care par mai mult o formalitate decât o discuție constructivă, au fost punctate de amenințări subtile de a respinge plafonarea plăților directe, iar Barbu a fost cât se poate de clar că va transmite mesajul fermierilor: nu, nu și iar nu, la orice propunere care nu le face viața mai ușoară!
Ministerul Agriculturii, acest titan al agriculturii, pe an ce trece mai pierdut în vânt, a organizat o rundă de consultări, unde, să nu ne facem iluzii, se discută despre consolidarea poziției României, dar oare cum? Detaliile sunt învăluite în mister, cu întrebări despre nivelul cofinanțării și impactul schimbărilor, dar, haideți să nu uităm, bugetul tot același trebuie să rămână, căci altfel, unde ajungem?
În concluzie, avutul și neavândul se adună la masă, iar Florin Barbu subliniază că România dorește să aibă o PAC distinctă, un teritoriu al ei, căci integrarea în alte politici ar fi ca și cum ai da o pălărie de fiert la o țaranie, o nebunie pură! Sloganele se învârt în cerc, dar nimeni nu le aude. Este totul un joc de cuvinte care ne lasă cu multe întrebări și puține răspunsuri.
Deci, voi, fermieri, rămâneți pe fază! Rezultatele sunt de bătut în cuie în documentul de poziție ce va ajunge la Bruxelles, dar oare va schimba ceva în marea schemă a事情?
“`
