Dumitru Chisăliţă: România este nepregătită pentru o potenţială criză petrolieră regională
Preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliţă, atrage atenţia că România se confruntă cu vulnerabilităţi majore în aprovizionarea cu petrol şi produse petroliere, fiind expusă riscului unei crize regionale. El propune înfiinţarea unui comandament energetic şi logistic permanent – un Dispecerat Naţional de Securitate Energetică – pentru a gestiona cu promptitudine situaţiile critice, în loc să se reacţioneze punctual, doar după fiecare atac, atunci când ţara riscă să intre nepregătită într-o „furtună petrolieră”.
Necesitatea unui comandament naţional pentru gestionarea crizelor energetice
Într-un document publicat recent, Chisăliţă precizează că un asemenea dispecerat ar trebui să monitorizeze zilnic o serie de parametri strategici pentru securitatea energetică a României. Acestea includ fluxurile prin conducta Caspian Pipeline Consortium (CPC) şi terminalul maritim Novorossiisk, producţia rafinăriilor interne, cargourile ce se îndreaptă spre portul Constanţa, nivelurile stocurilor de motorină, benzină, kerosen şi GPL, exporturile de produse petroliere, precum şi capacitatea portuară şi fluvială a ţării. Dispeceratul ar trebui să urmărească atent şi primele de asigurare, disponibilitatea navelor, evoluţia preţurilor Brent, CPC Blend şi motorină europeană, consumul în agricultură şi transport, cât şi riscul militar din zona Mării Negre.
Dependenţa fizică şi logistică a României de conductele şi porturile din regiune
Chisăliţă subliniază că România trebuie să înceapă urgent negocieri pentru rute şi volume alternative de aprovizionare cu petrol din surse diverse precum Azerbaidjan, Marea Mediterană, Africa de Nord, Marea Nordului şi Statele Unite, chiar dacă acestea implică costuri mai ridicate. De asemenea, este esenţială verificarea compatibilităţii tehnice a rafinăriilor cu alte tipuri de ţiţei şi contractarea în avans a navelor pentru transport, nu după ce rezervele încep să scadă.
Statul trebuie totodată să elaboreze o ordine clară de priorităţi în situaţii de urgenţă, care să asigure alimentarea serviciilor de intervenţie, a apărării, agriculturii, transportului public, aprovizionării cu alimente şi infrastructurilor critice în primul rând.
Potrivit analizei AEI, România nu se află în pragul unei penurii imediate, dar este „periculos expusă” unei crize petrolieră regionale, deşi dispune de rafinării, port, conducte şi capacităţi de depozitare, precum şi o producţie internă încă relevantă. Aceste avantaje sunt însă diminuate de dependenţa puternică de importuri, de concentrarea aprovizionării prin Marea Neagră şi de lipsa unei coordonări operative integrate.
Vulnerabilităţile specifice ale aprovizionării cu ţiţei pentru rafinăriile româneşti
Documentul AEI detaliază faptul că, deşi România produce intern o parte din ţiţei, aceasta acoperă doar puţin peste un sfert din cantitatea prelucrată în rafinării, restul fiind importat. Principalele surse externe sunt Kazahstanul, Azerbaidjan şi alte state din regiune, cu importuri evaluate la aproximativ 2,77 miliarde de dolari din Kazahstan în 2025, de unde provin circa 50% din ţiţeiul importat.
Totuşi, o mare parte din ţiţeiul kazah tranzitează conducta CPC şi este încărcat pe petroliere la terminalul Novorossiisk, aflat pe teritoriul Rusiei. Aceasta înseamnă că România depinde de infrastructură rusă şi de siguranţa navigaţiei în Marea Neagră. Atacurile recente asupra terminalului CPC au dus Kazahstanul să reducă producţia în câmpul Tengiz de la aproximativ 925.000 la 406.000 barili pe zi, iar producţia naţională de petrol şi gaze a căzut de la circa 2,07 milioane la 1,63 milioane barili echivalent petrol pe zi.
Rafinăria Petromidia, un atu important al ţării, a fost parţial concepută pentru procesarea petrolului provenit din Kazahstan. Perturbarea fluxurilor prin CPC pentru câteva zile poate fi gestionată prin stocuri şi cargouri existente, dar o întrerupere pe termen mai lung necesită găsirea rapidă a altor sortimente de petrol, nave şi rute de transport.
Riscurile şi impactul economic ale unei crize petroliere pentru România
În privinţa soluţiilor alternative, Chisăliţă menţionează că schimbarea sursei de ţiţei implică multiple probleme tehnice şi economice – caracteristici chimice diferite, randament modificat pentru motorină, cerinţe de procesare diferite dar şi costuri mai mari, inclusiv pentru asigurarea transportului.
Portul Constanţa a devenit un nod regional deosebit de important pentru importurile de carburanţi, cereale şi mărfuri, precum şi pentru aprovizionarea Ucrainei în contextul conflictului în desfăşurare. Importurile de motorină prin acest port au crescut de la aproximativ 1,6 milioane de tone în 2021 la circa 4,4 milioane de tone în 2024. Această concentraţie logistică constituie, pe de o parte, un succes comercial, dar, pe de altă parte, o vulnerabilitate majoră conform AEI.
Riscul securitar a devenit unul apropiat de România, demonstat prin atacuri asupra navelor din Marea Neagră, un incident cu o navă GPL în proximitatea graniţelor şi întruziuni aeriene cu drone. La 24 iulie 2026, o dronă de tip Shahed a fost doborâtă deasupra teritoriului României de un avion F-16, la 200 km de graniţă. Aceste pericole pot determina refuzul curselor de către armatori, creşteri ale primelor de asigurare şi întârzieri ale navelor, impacturi ce se vor reflecta în costul combustibililor la pompă.
Chişăliţă subliniază că adevăratul risc nu constă în lipsa benzinei, ci în cea a motorinei – „sângele economiei româneşti” – care alimentează transportul rutier, agricultura, construcţiile şi alte sectoare vitale. În condiţiile unei crize, motorina poate deveni mai scumpă decât ţiţeiul brut, iar în iulie 2026, pieţele de produse petroliere erau deja tensionate, cu marjele de rafinare menţinute la niveluri ridicate.
Creşterea preţului motorinei în România între aprilie şi mai 2026 cu circa 1,6% – singura ţară din Uniunea Europeană unde a avut loc acest fenomen în contextul aplicării măsurilor guvernamentale de plafonare a preţului – este considerată de AEI un semnal de alarmă, semnalând o vulnerabilitate de piaţă, nu doar speculaţie. Piaţa internă nu reflectă imediat scăderile globale, dar transmite rapid creşterile de preţ către consumatori.
Scenariile posibile şi nevoia de răspuns operaţional integrat
AEI estimează că, în cazul reluării rapide a operaţiunilor pe conducta CPC şi stabilizării situaţiei din Orientul Mijlociu, România va conştientiza o criză de preţ, fără penurie generalizată. Însă, într-un scenariu în care perturbările se menţin între două şi patru săptămâni, cu dificultăţi logistice suplimentare, ţara va intra într-o competiţie regională pentru produse petroliere.
În aceste situaţii, pot apărea creşteri succesive de preţ, reducerea stocurilor, limitarea exporturilor, întârzieri la livrări, presiuni asupra rafinăriilor şi costuri majorate în agricultură, transport şi sectorul alimentar. Cel mai sever scenariu presupune simultane atacuri asupra conductei CPC, navigaţiei în Marea Neagră şi fluxurilor din Orientul Mijlociu, rezultând dificultăţi locale sau temporare serioase în aprovizionarea cu motorină.
AEI avertizează că penuria modernă va debuta sub forma unor întârzieri, staţii fără anumite produse, limitări contractuale sau preţuri foarte mari, precum şi prioritizarea clienţilor mari şi strategici. Conform asociaţiei, statul român repetă greşeli din crize anterioare, reacţionând abia după ce problema devine publică şi preţurile cresc, în loc să monitorizeze zilnic fluxurile fizice de petrol şi produse petroliere.
De asemenea, există pericolul ca măsurile administrative prost concepute, precum plafonarea preţurilor, să transforme o criză de preţ într-una de disponibilitate reală a produselor. România concurează în regiune cu Bulgaria, Ungaria, Serbia, Ucraina şi Turcia pentru carburanţi, iar acestea vor merge către pieţele care oferă predictibilitate şi preţuri mai bune.
În privinţa stocurilor, AEI solicită clarificări privind cantitatea reală de zile de consum acoperită, proporţia ţiţeiului faţă de produse finite, locaţiile depozitelor şi capacitatea de eliberare rapidă în piaţă. Fără aceste detalii, afirmaţia oficială „avem stocuri suficiente” este considerată o formulă politică, nu o informaţie operaţională utilă.
În concluzie, Dumitru Chisăliţă reafirmă că România nu este în pragul unei penurii imediate, dar este vulnerabilă la o criză petrolieră regională severă din cauza dependenţei mari de importuri şi concentrării aprovizionării prin zone cu risc ridicat. El reafirmă că securitatea energetică reală înseamnă să dispui de petrol contractat, transportat, rafinat şi disponibil la pompă în timp util, nu doar să existe resurse undeva în lume.
