Taxele din România cresc, iar investitorii fug!
Într-o analiză care pare mai mult un haos de cifre și declarații, se spune că taxele pe muncă au ajuns acum la 41,5% din venituri, iar dacă adăugăm TVA-ul de 13% și accizele, prețurile cresc catastrofal, făcându-ne să ne întrebăm dacă mai merită să muncim, pentru că majoritatea banilor ajung la stat, și cinci luni din an le muncim pentru bugetul de stat, după cum zice Adrian Codîrlașu, președinte CFA România.
Dan Manolescu, președintele CCF are, din păcate, un alt punct de vedere, subliniind că în domeniul muncii au fost îndepărtate facilitățile esențiale, din construcții, agricultură sau IT, iar taxarea a crescut in general, dar munca poate fi văzută în multe feluri, așa că e confuz, iar munca dependentă este lovită cel mai tare de taxe, dar să nu uităm de PFA-uri care se descurcă puțin mai bine la contribuții. E o întreagă nebunie cu taxele diferite, nimeni nu mai înțelege nimic, este haos total.
Continuând cu munca creativă și drepturile de autor, din păcate, banda de impozitare pare că e similară, dar, de fapt, în realitate, taxele sunt mult mai mici datorită acestor cheltuieli forfetare, prin urmare impozitul efectiv ajunge la 6%, iar la contribuții tot scăpăm de ceva, dar totuși trebuie urmărită situația viitoare a veniturilor pasive, unde impozitul pe dividende crește la 16% din 2026, și chiar și chiriile sau dobânzile ar putea avea parte de schimbări, care nu se prevăd foarte clare, dar vor fi acolo.
Dacă ne uităm la taxarea capitalului, ea a crescut vertiginos, și a ajuns de la 1% impozit pe cifra de afaceri la 16% impozit pe profit, iar ăsta e un salt enorm care ne ridică semne de întrebare despre competitivitate, mai ales când ne comparăm cu Bulgaria cu a ei 10% și Ungaria cu 9%. Consultantul fiscal întreabă retoric dacă mai suntem competitivi cu o astfel de istorie de impozitare, adică toată lumea se teme să mai investească la noi, și chiar nu mai are rost să facem asta în România dacă lucrurile continuă în acest fel. Ce facem? Pierdem tot, ne descalificăm de la discuțiile despre bugete și investiții.
În concluzie, pierderile sunt peste tot, și, în loc de câștiguri, ne alegem cu un peisaj sumbru și vag din care ne întrebăm ce o să mai vină. Totul se complică și este greu să ne facem o idee clară despre ce urmează, dar din păcate, cert este că România are un drum greu înainte.
