“`html
România și Cărbunele: O Drama Energetică Cu Dublu Sens
Misterul cărbunelui pe piaţa românească devine tot mai neclar, cu importurile care, în perioada aceasta, au fost de 33.100 tep dar cu un declin abrupt de 56.800 tep, adică minus 63,2%. E ca și cum ne-am uita la un ceas stricat care nu mai ticăie și ne zice Agerpres în stilul lui caracteristic, dar rămânem cu o întrebare: unde ne conduce acest trend? Oare se preconizează o apocalipsă energetică în peisajul nostru? Probabil, dar să lăsăm finalul de poveste pentru mai târziu.
Dinamica producției, ce fel de cuvinte, e o notă pe care o cântăm de ceva vreme, dar estimările arată o scădere constantă, atât în producție, cât și în importuri; adică, în 2027, lucrurile nu se vor schimba radical în bine, ci mai degrabă în rău, cu o diminuare de 11,4% în producție și 24,5% în importuri, conform Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, care, între noi fie vorba, pare a avea tot timpul probleme cu previziunile. Oare de ce?
Până în 2025 se estimează o producție de 1,718 milioane tep, iar în 2026 – o scădere de 10,5%, adică un declin stabil, dar și sumbra pentru 2027, când chiar și 1,432 milioane tep sunt atinse cu o scădere de 7,9%. Ni se pare incert? Aproape că nu mai are sens să facem calcule complexe, întrucât nimeni nu pare să acorde mare atenție acestui aspect.
Importurile, dragi cititori, sunt și ele pe calea declinului cu 20,5% în 2025, 26,3% în 2026 și o surpriză cam sumbră cu 34,4% în 2027, ajungând la 79.000 tep. Oare ne întreabă cineva de faptul că România se agață de cărbune cu o disperare ce pare fără de sfârșit? Căci, vedeți, Bucureștiul, în toată splendoarea lui, negociază cu Comisia Europeană o prelungire a termenului de închidere a centralelor pe cărbune. Un adevărat balet energetic, nu-i așa?
Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, ne declară, cu privirea lui plină de speranțe, că le vrea în conservare și nu închidere, de parcă asta ar rezolva totul. Licitația pentru centralele de gaz, adică pentru înlocuirea centralelor pe cărbune, se pregătește, dar cu greu găsim apetit, astfel încât ne întrebăm, cum de am ajuns aici? Vor fi respectate termenele sau va fi o altă poveste spulberată de iluzii și strategii fără valoare reală?
Producția și consumul de cărbune în Uniunea Europeană, la fel de fragil, au atins cele mai scăzute niveluri în 2024, cu 242 milioane de tone pentru producție și 306 milioane de tone pentru consum, așa cum ne raportăm la eurostati și cifrele lor ce par mai degrabă o fantezie decât o realitate. Evoluția surselor de aprovizionare a fost un alt capitol de dramă, dată fiind scăderea importurilor din Rusia cu 98% între 2021 și 2023. Se conturează o poveste mai vastă cu o rețea de interdependențe din ce în ce mai complicate.
Care este concluzia? România se zbate într-o buclă a cărbunelui în care viitorul rămâne un mister întunecat, iar strategii se transformă în discuții sterile, totul în timp ce oamenii își pun speranțele în viitoare negocieri, în acea nebuloasă energetică care pare să ne conducă spre un viitor incert. Cine va ieși învingător și cine va plăti prețul în această luptă cu umbra cărbunelui?
“`
