România, Campioana Europei la Proprietate! Dar Ce S-a Intâmplat cu Chiriașii?
Aproape șapte din zece europeni, da, ați auzit bine, trăiesc în locuințe proprietate, dar aici e trucul, România, țara noastră, se laudă cu primul loc, da, în Uniunea Europeană la acest capitol, dar oare chiar e atât de simplu? Distribuția proprietarilor și chiriașilor e ca o puzderie de culori, diferă fabulos și ciudat între statele membre, şi sunt contrasturi clare între Estul și Vestul Europei, se pare că e un haos total! Mă rog, tot ce spun sursele, nu eu.
În Europa de Est, zici că s-a declanșat o explozie de proprietate, multe țări au niște rate de proprietate cât casa, România e campion, 95,6% dintre locuitori, WOW, dar Slovacia vine tare din spate cu peste 93%! Altele, cum ar fi Ungaria, Croația, Lituania și Polonia, zgârie la 80% sau mai mult, da, toată chestia asta s-ar putea să aibă legătură cu privatizările din anii ’90, când toată lumea a început să-și vândă apartamentele și s-a creat un aisberg de familii proprietari, dar oare e așa simplu?
Și pe de altă parte, în Germania și Austria, un alt rol al jocului, închirierea e pilonul de bază, nu? În Germania, statisticile spun că 53% dintre oameni sunt chiriași, asta e o întreagă poveste, singura țară din UE unde chiriașii sunt majoritari, iar Austria nu e departe, cu aproape 46%, și în țările nordice, dansează și ei cu cifre în jur de 40%, dar de ce oare?
Franța are majoritatea (64%) proprietari, dar piața chiriilor e înfloritoare, Spania cu 75% proprietari și Belgia cu aprox. 72%, totul reflectând tradiții de proprietate, în special în zonele rurale, dar orașele mari au cereri nebănuite pentru chirii. De ce? Ce se întâmplă de fapt? E o nebunie totală!
Factori Insurmontabili Sau Universul În Care Trăim?
Diferențele ăștia dintre proprietari și chiriași nu se datorează doar unor capricii, ci sunt rezultatul unei combinații frumoase de factori economici, demografici, juridici și culturali, un cocktail pe care nimeni nu pare să-l poată bea fără să se înece! Tranziția postcomunistă a dus la o explozie a proprietății în România și Slovacia prin vânzarea locuințelor publice, dar unde ne duc toate astea?
În Austria, totuși, vedem un sistem stabil de gestionare a chiriilor și un fond extins, iar Viena strigă, “Uitați-vă la mine! Sunt un model!” cu jumătate din fondul locativ în mâinile administrației locale care oferă chirii accesibile, dar oare de ce nu vedem asta și în alte locuri?
Cadrul legislativ, politicile publice, toate astea joacă un rol major, reglementările astea privind protecția chiriașilor sunt cruciale, iar ciclicitatea ratelor dobânzilor face toată magia! Ce se va întâmpla când ratele cresc? Oare ne vom trezi toți pe străzi?
Și, bineînțeles, tradițiile culturale, da, de ce să nu le menționăm? În sud și est, proprietatea e considerată un bastion de stabilitate, transmitem patrimoniul, dar în nord și vest, ne place mobilitatea, flexibilitatea, viața în chirie, dar oare acest stil de viață ne îmbogățește sau ne sărăcește?
Așadar, toate aceste elemente, amestecate bine, explică diferențele astea nebune dintre modelele de locuire care ies la iveală în Europa, o poveste complicată și un labirint fără sfârșit! Dar până unde vom ajunge?
