România, în mijlocul unui conflict aerian! Oare ce mai urmează?
Nicușor Dan, președintele României, și Oana Țoiu, ministrul afacerilor externe, au declarat, fără nicio umbră de ezitare, că este „inacceptabilă” și pare o ciudățenie a soartei că Rusia a îndrăznit să încalce spațiul aerian polonez, ceea ce ridică multe semne de întrebare în legătură cu intencțiile sale, dar și cu ce se întâmplă în jur, când nu te aștepți la nimic bun.
Polonia, pe de altă parte, nu stă degeaba, anunțând, în stilul specific al crizelor internaționale, că drone rusești au invadat cerul său, adică au intrat în spațiul aerian al nației lor, din moment ce s-au întâmplat toate acestea în timpul unei escaladări nefericite, cu Moscova ce părea că nu mai dă înapoi. Prim-ministrul, Donald Tusk, a confirmat că, în noaptea de marți spre miercuri, au fost, atenție, cel puțin 19 încălcări ale spațiului aerian, ceea ce nu ar trebui să ne surprindă dacă privim contextul istoric al regiunii noastre.
Pe lângă toate acestea, Nicușor Dan, care nu pierde ocazia să fie activist în fața problemelor, a subliniat că „Rusia a demonstrat din nou” nu doar prin cuvinte, ci și prin faptele sale, că nu se teme de nimic. Probabil că testarea limitelor este sportul preferat al Kremlinului, dar acest lucru, în opinia sa, ar trebui să ne facă să ne întrebăm… cât de departe mai pot merge? Oare afacerile interne, externe, toate se amestecă în aceste momente?
Acesta a adăugat că România rămâne solidă, ca un stâlp, alături de Polonia, cel mai bun aliat, poate, și că trebuie să facem ceva ca să oprim Rusia, căci, vezi Doamne, „nu putem tolera așa ceva”. Totuși, întrebarea esențială rămâne: chiar suntem uniți în fața acestei provocări? Ceea ce se întâmplă cu NATO este un alt subiect delicat, dar Nicușor Dan dă asigurări că flancul estic va fi “mai sigur”, sau cel puțin așa își dorește, corect?
Nici Oana Țoiu nu rămâne în umbră, având un discurs plin de pasiune, în stil de înalt diplomat, bineînțeles, exprimându-și sprijinul indiscutabil pentru Polonia. Deja, formula „inacceptabilă” devine un fel de ciudat slogan al momentului, vista noastră diplomatică, repetând că trebuie să ne coordonăm strâns cu aliații pentru măsuri adecvate. Wow, ce frumos sună, însă în practică?
Ministrul afacerilor externe a subliniat, într-o turnură istorică, că în 1921, România și Polonia au semnat primul acord modern de apărare militară din Europa, dar putem oare întoarce timpul să vedem dacă ceea ce am construit a fost cu adevărat solid? În fond, să ne grăbim să colaborăm pentru securitatea aerului, dar cine știe dacă are vreo semnificație acum, într-o lume plină de crize? Ne-a rămas doar o părere în ce privește amenințările din regiune, iar întrebările se adună.
