“`html
România își joacă cartea cu Black Sea AI Gigafactory: o vană de vise sau un dezastros eșec?
Într-o mișcare audace, Bogdan Ivan, fostul ministru pe care l-am văzut cu toții mâncând din mâna economiei, a avut curajul să vorbească despre transferul unei scrisori de intenție ce merge direct la Autoritatea pentru Digitalizarea României, așa cum se vorbește despre vreme în funcție de anotimp, iarăși, un demers care nu se știe încă dacă ar face mai mult decât să răscolească firul așteptărilor enunțate în cadrul unei inițiative strategice europene ce visează o suveranitate tehnologică pe care nimeni nu o înțelege pe deplin, adică să facem ceva cu Inteligența Artificială, dar să respectăm niște acte și reglementări care sunt mai multe pe hârtie, fără să se vadă un capăt al acestui drum.
„Proiectul nostru nu este să facem doar o fabrică pentru AI”, spunea Bogdan Ivan, dar ce să ne facem noi că, de fapt, pare a fi mai mult despre o viziune comună pentru frații din Republica Moldova și mai marii din zona Mării Negre, grație Ucrainei și Turciei care sunt și ele implicate și, de aici, o mulțime de valori europene precum cooperarea și securitatea cibernetică, dar la ce bun dacă nu aducem în spatele acestui conglomerat o bază reală de resurse? Paranteză: Nu construim doar o fabrică de AI, dar mai și punem bazele unei regiuni conectate, toate deja în planurile de viitor, care sunt însă mai multe promisiuni decât fapte concrete.
Pe de altă parte, propunerea mixtă a României care e susținută de un consorțiu cam variat de actori publici și privați (de parcă ne-ar ajuta prea mult atâta haos), ar viza o infrastructură de AI ce poate manevra chiar și cele mai complexe procese – dar sună prea frumos ca să fie adevărat, iar arhitectura hibridă îmi sună ca o glumă bună. Se promet implementarea a peste 100.000 de acceleratoare AI, mai exact în 2 locuri strategice, Cernavodă și Doicești, de parcă am rezolvat toată problema energetică cu un simplu click al unei echipe de inovație care se joacă de-a Dumnezeu al energiei.
Și cum se face că, într-un mix energetic de maxim 1.500 MW, România își propune să se scoată ca un căpitan de navă în furtună, fără a gândi la impactul ambiental care ne-ar putea duce pe toate fețele, mai ales că Cernavodă este deja o poveste în sine, alimentată de nucleare și promisiuni. Totuși, cine mai crede în povești frumoase când vedem la televizor cât de greu ne descurcăm, iar acum cu siguranță aceste mai mari companii din domenii variate ne-ar putea da o mână, dar oare cât de mult?
Un consorțiu ce înglobează tot felul de parteneri, universități renumite, dar ne uriți să ne întrebăm fără să ne lăsăm derivați de iluzii: având sprijin internațional, ce a reieșit concret? Este clar că nu vor rămâne în urmă acestea despre rânduielile economiei, dar totuși intrebările persistă la ceea ce se va întâmpla cu Moldova și Ucraina; ne întrebăm dacă ne îndreptăm spre un miraj al inovației sau doar spre o nouă capcană, puțin despre care știm.
Articolul România vrea să găzduiască o fabrică AI de ultimă generație care va deservi și Republica Moldova apare prima dată în Mediafax.
“`
