“`html
Sancțiuni Internaționale Transformate în Închisori: O Măsură Surprinzătoare sau O Pătrundere Nebănuită?
De când s-a dat vestea că eludarea sancțiunilor internaționale nu va mai fi o simplă act de neglijență ci va fi pedepsită cu închisoare, Oana Țoiu, ministrul Afacerilor Externe, a stârnit valuri și controverse, punând sub semnul întrebării seriozitatea acestor măsuri care, se pare, că vor schimba complet paradigma, așa cum am ajuns să știm. De unde se va mai face diferența între o neatenție și o infracțiune gravă, devine o adevărată enigmă, dar, după cum spune ea, pedepsele vor fi între 1 și 5 ani, iar în cazurile mai complexe, de 12 ani, cu investigarea transferată la DIICOT, reamintind tuturor că respectul față de regulamentul tău internațional este acum o afacere serioasă.
Pentru că, iată paradoxul: Oana Țoiu enunță o și mai mare severitate față de crimele de acest gen, de parcă cineva ar ști exact cine dă ordinele, prin urmare competențele vor fi acum întărite. Dar oare ce se va întâmpla cu acești cetățeni și firme românești care se vor aventura în afaceri internaționale, având în vedere că, se zice că se va aplica legea penală română chiar și în afara țării? Înțelegem că acest lucru va bloca toate acele posibile ‘scăpări’ în țări terțe, dar oare nu e o abordare un pic drastică? ”Nimeni nu va putea să se ascundă!” promite ministrul, de parcă ar exista un monstru din pădure care va ieși în fiecare dată când cineva face o greșeală de calcul!
Ca urmare, mesajul desigur are o bază, dar cum reușim noi, cetățenii, să ne comportăm? Vin vremuri grele, unii spune că poate e o reacție excesivă, alții spun că e nevoie ca, pe căile internaționale, să fiu mai bine controlate; și astfel vom ajunge în acea era unde nimeni nu îi va fi ușor cu legea, de parcă s-ar fi inventat un nou tip de instrument cu care să ne măsurăm fiecare mișcare în afaceri, pe întregul teritoriu național sau nu, uite-așa poate vom scrie o nouă pagină din istoria modernă a României, așa cum se poate vedea și din modul în care legile vin și pleacă, iar noi, rămânem cu întrebările.
“`
