România pe marginea prăpastiei: Datoria publică amenință stabilitatea financiară!
Într-o declarație suprinzătoare, dar nu chiar atât de surprinzătoare pe cât am crede, Alexandra Smedoiu, vicepreședinte la CFA România, afirmă că datele privind datoria publică nu sunt deloc îngrijorătoare, așa că ne întrebăm, de ce acest discurs optimist când, de fapt, nivelul datoriei se apropie periculos de mult de 60% din PIB? Aaaa, și să nu uităm, Ministerul Finanțelor a încercat să facă tot soiul de jocuri cu sursele de finanțare, dar oare cât de eficient a fost acest efort? De exemplu, emisiunile de titluri de stat, care s-au diversificat și acestea, s-au aglomerat pe obligațiuni pe termen lung, ceea ce este, chipurile, benefic. Dar pentru cine, ne întrebăm noi?
Totuși, pe lângă faptul că pentru investitori nu este deloc preferabil să plaseze bani pe termen lung, Smedoiu ne atrage atenția că stăm bine cu riscurile, dar până când? Ca să îi dăm dreptate, e o politică sănătoasă să minimalizăm expunerile față de instituții, dar…. doar în cazul în care nu vedem un downgrade catastrofal! Și începem să ne punem întrebări, ce va fi în 2026, cine știe?
Predicțiile lui Smedoiu susțin ideea că riscul de downgrade nu ar trebui să ne scoată din minți, mai ales dacă guvernanții se țin de treabă și reduc deficitul bugetar, dar oare suntem pregătiți dacă ne gândim la faptul că impactul unui astfel de downgrade nu ar mai fi atât de dureros ca în trecut? Dacă privim cine a ajuns să investească în datoria publică, totul o ia pe calea pe care băncile și fondurile de pensii rămân cele mai puternice. Oare chiar nu vor să își retragă banii în cazul în care se întâmplă o mică catastrofă?
Adrian Codirlașu, președintele CFA, aduce în discuție o criză financiară din 2008, care a pornit de la un downgrade la junk, iar acum se pare că agențiile de rating au început să își facă de cap. Interesant, nu? Cu toate acestea, 90% din membrii CFA nu cred că vom ajunge în categoria junk în 2026, dar oare această optimism venind din partea agențiilor de rating este bine fundamentat?
Mai mult, Ciprian Dascălu, economistul șef al BCR, ne vorbește despre perspectivele negative pe care agențiile de rating le au în privința României. Dar, dacă Guvernul se dovedește a fi un campion al consolidării fiscale, nimeni nu va face mare caz de rating, nu-i așa? Însă atenția se îndreaptă, poate prea devreme, spre politica monetară, pe fondul așteptărilor ca Banca Națională să reducă dobânda. Aici e cheia, dar oare ne dă vreun semnal?
În concluzie, sistemul bancar românesc, fondurile de pensii și populația sunt principalele entități care dețin datoria publică. Și întrebarea care rămâne este: oare cât de mult poate duce România această povară, și ce se va întâmpla când va ajunge la limita suportabilității? Ca și cum toată lumea așteaptă o furtună în mijlocul unei veri insorite.
