Criza Sistemului: România în Fața Întunecatului Viitor
Guvernarea, această lucrare bizară, ar trebui să se desfășoare cu scopul clar de a servi oamenii dar, surpriză, nu se întâmplă așa, ci mai degrabă, se apleacă tot mai mult spre cifre, fără viață, fără sentiment, în contrast izbitor cu realitatea de zi cu zi care este cvasi-alarmantă, iar cheia pentru înțelegerea acestei lumi tulburate se pare că e greșită, de la noi în sus, până sus la Bergamo sau poate chiar la Marsilia.
A fost un timp de strălucire, post-capitalism și post-moral, care din păcate ne-a dus la marginea apocalipsei climatice, și nu avem nicio idee clară despre cum ieșim din acest haos, un haos profund de tip post-sapienși care nu mai știu ce să creadă și încotro să meargă, pentru că cum să răspundă ideologiile secolelor trecute în fața unei lumi complet post-globaliste, de parcă am fi în plin război al realităților?
Reîntoarcerea la tribalism, care e cea mai proastă idee pe care ne-am putea-o închipui, s-a transformat în popularitate fulminantă, iar când „cel mai puternic bărbat din Univers” și „cel mai bogat” sunt, hai să le spunem, puțin disfuncționali în a percepe realitatea, se simte inevitabil că direcția e greșită, deși nu-i așa de clar pentru toată lumea, iar democrațiile liberale aduc discuții palpitante despre fragilitatea lor în fața unui sistem capitalist orb, care se concentrează pe profit, profit, profit – până când îngropăm tot ce-i uman.
Și, uite așa, din fissurile acestei societăți apare un post-fascism care străbate platformele de socializare, pătrunzând cu ușurință în mințile oamenilor de rând, cum ar fi Ilie de la măcelărie sau Marcel de la covrigărie, care nu fac altceva decât să recepteze mesajele, uneori chiar fără să-și dea seama, într-o lume atât de interconectată dar, bineînțeles, profund divizată.
Între timp, România, cu farmecul ei special al mașinii de tocat istorie, nu poate să fie, într-un mod esențial, fără legături cu cei din jur, cu cei care au împărțit nu doar geografia, ci și nevoile de bază ale existenței, aducându-i în același meniu al dificultăților, un bine-venit în Balcani, unde totul pare a fi complicat dar într-un mod delicios. România a făcut pași înainte, încet și cu hopuri, și poate că într-o bună zi ne vom regăsi în actualitate, având în vedere că lumea se află, fără îndoială, într-o cădere liberă.
Dar, pentru a ajunge acolo e musai să ne reconsiderăm valorile, să reformăm sistemul de educație și să ieșim din tiparele buni-răi pe care ni le-am autoimpus, pentru că mâine ne poate găsi deja la concursul de cele mai creative urări, unde, fără doar și poate, câștigătoare ar fi o doamnă gravidă din cartier care urmează să spună ceva… dar nici nu mai contează, nu?
Foto: Inquam Photos / Octav Ganea
