“`html
Criza Companiilor Inactive: România închide ochii la datorii de miliarde!
România, țara cu 462.000 de contribuabili, da, ai citit bine, inactivi, care n-au mai dat pe la fisc, da, de ani de zile, datorează un total de 3,5 miliarde de lei, bani care, chiar dacă nu par mult, sunt mulți, adică extrem de mulți pentru bugetul nipon de stat, deci ceva de genu, o mare problemă, așa cum spune Alexandru Nazare la o conferință de presă ce părea că nu se termină, unde au fost discutate probleme fără sfârșit.
Se pare că până acum nimeni, dar absolut nimeni nu s-a îngrijorat de această chestiune gravă căci nu există o strategie clară pentru a se ocupa de aceste societăți comerciale inactive care, deși nu sunt incluse în statistici, adună datorii ca un magnet, și banii ăștia nu se strâng singuri, din păcate, așa că Nazare a afirmat că se dorește implementarea unui regim clar, în care societățiile inactive vor avea date limită pentru a se readactiva, sau, ce e mai grav, vor fi dizolvate, o procedură de lichidare care ar putea părea incertă, dar esențială.
Pe de altă parte, imbecilitatea legislației actuale se face simțită iar, cu un regim ultra-facil pentru înființare de companii, unul cu costuri de doar 1 leu, dar cu o complicare extremă când vine vorba de desființări, unde nimeni nu mai știe nimic, și toate procesele se întind pe o perioadă mai lungă decât orice așteptare a unui român, mai ales când Nazare subliniază că au fost identificați inactivi care, râdeți voi, sunt inactive de până la 15 ani, cu datorii pe umeri mari, totalizând habar-n-am câte miliarde, deci o rușine națională!
Ministrul Nazare, care pare plin de vehemență, mai spune că situația asta în care avem aproape jumătate de milion de firme inactive nu este normală, și că e o bătaie de joc, o farsă asupra celor care își plătesc dările la timp, deci, ce să ne facem? Trebuie să fie un regim corect pentru toți, dar nu pare, căci e evident că cei care își fac datoria sunt striviți sub povara celor care nu respectă legea, și da, sunt mult prea multe companii închis în neant, și normal nu avem structură să ne plângem, ci să luptăm să schimbăm ceva.
Și din ce vedem, e ca un laborator al haosului, unde documentele se îngrămădește, iar puțină lume are curajul să intervină, de parcă am trai într-o realitate paralelă, unde datoriile, singure, rămân un mister, pentru că nimeni nu se atinge de ele, ba mai mult, nu avem soluții clare de recuperare darămite să ne gândim la viitorul companiilor în România, o realitate tristă!
“`
