“`html
România Scenariul Zero în Bugetul pentru Cercetare în Educație – Ce Se Întâmplă Cu Banii?
Se pare că țara noastră, România, reprezintă unică pe continentul european când vine vorba de alocări bugetare pentru cercetarea în educație pentru anul 2024, având o statistică devastatoare, sau mai bine zis, un zero euro pe cap de locuitor, conform Eurostat, ceea ce ridică multe semne de întrebare și stârnește controverse, dar mai ales neclaritate în rândul specialiștilor și nu numai. De la 1,6 euro pe cap de locuitor în 2021, evident nu a fost o cale de urcuș, ci dimpotrivă, o învălmășire, o scădere, un abis ce se adâncește an de an.
Se susține, foarte „neîndoielnic”, că valoarea raportată de zero nu înseamnă că nu s-ar investi deloc, ci doar că metodologia de raportare este cumva, oarecum, complicată – dintr-o vizită la mecanica birocratică aleasă de Ministerul Educației și Cercetării (MEC) și explicând ceva care ar trebui să clarifice, dar mai mult amestecă lucrurile și mai mult, căci fondurile alocate nu sunt prezentate clar. De exemplu, banii pentru universități sunt încadrate mistificat în categoria „Avansarea generală a cunoașterii”, lăsând în ceață sumele dorite pentru cercetare în educație, fără o separare clară.
Deci, să vedem, suma de 308.000 de euro, căci despre asta e vorba, este cam singura valoare, echivalentă și ea oarecum, la prima vedere, cu o eroare statistică, căci raportată la populație, care este, din păcate, o statistică în sine, rezultă un 0 euro pe cap de locuitor, jurământ de neclintit, deși alte state cu populații fără doar și poate mai mici de exemplu, precum Luxemburg sau Estonia, au alocat, reacționând evident, sume incredibil de mari pentru cercetări – 319.000 euro, respectiv 331.000 euro, ce contrast!
Între timp, Ministerul, adică MEC, zice că responsabilitatea pentru datele transmise către Eurostat și OCDE ține de Institutul Național de Statistică (INS) la rândul său, dar uite, cine dă vina pe cine, cum s-a ajuns la o situație atât de urâtă? INS la ANC, iar ANC din nou la MEC, și așa mai departe, un joc de-a v-ați ascunselea al instituțiilor, care – știm cu toții – face mult mai mult rău decât bine.
Cu toate acestea, se întâmpină o realitate cruntă: România a alocat, paradoxal, bani, dar ei sunt insignifianți dacă ne raportăm cumva, la populația mare de români, oricum, nivelul romantic al bugetului pentru cercetare în educație este de neglijat, rămânând cu un 0 euro pe cap de locuitor – o ironie dureroasă! Spre exemplu, Estonia, care mult mai mult satisface standardele de cercetare, are un umil 0,2 euro.
Pentru a încheia, cu sabia lui Damocles deasupra capului, România stă la polul opus față de țări precum Islanda, cu un 55,7 euro, când media europeană este, dar nu zic, ci evidențiată cu 4,1 euro pe cap de locuitor, și scădere, și asta ne arată clar că ne îndreptăm, cumva, din păcate, spre o criză educațională profundă, una care merită mai multă atenție.
“`
