“`html
Europa Unite sau O Mare Iluzie? 17 Ţări Împotriva Imigraţiei Ilegale!
Într-o mișcare care pare că ne scapă de sub control, 17 ţări europene, inclusiv România, dar şi Andorra și Regatul Unit – hî, ha! – au semnat ieri o declarație comună, un fel de pact al mărilor, în care se pune accent pe aşa-zisele „soluţii inovatoare” în lupta împotriva imigraţiei ilegale, despre care vă spun eu că nu știu dacă sunt chiar atât de inovatoare – cum ar fi stabilirea de „regimuri de sancţiuni” împotriva traficanţilor, căci da, ați auzit bine! EFE a confirmat! Dar, oare, cu adevărat o să schimbe ceva?
Acest moment, fără doar și poate, a fost marcat în timpul summitului Comunităţii Politice Europene (CPE) desfășurat la Copenhaga, unde s-au reunit reprezentanţi din 47 de ţări, un haos de capete înalte, s-ar putea spune, printre care se numără aura de celebritate a preşedintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, cea care, să fim sinceri, îi și place să fie văzută prin centre de putere, și Roberta Metsola – tot un nume important! Dar ce ne facem cu această adunare?
Şi să nu uităm, nu doar că s-au unit forțele, dar semnăturile au venit din diverse colțuri ale Europei: Andorra, Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Cehia, Danemarca, Germania, Grecia, Italia, Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Polonia, Portugalija, România, Suedia, Regatul Unit – o listă lungă ce ar putea să umple o pagină întreagă de tabloid – dar chiar și așa, ce înseamnă asta pentru noi, pentru voi, pentru … ei?
Documentul, amintind la modul general despre măsuri „mai ferme împotriva traficanţilor” se vrea să fie un far călăuzitor, dar întrebarea rămâne: sunt suficiente asemenea inițiative pentru a îndepărta banda de trafic? Oare frontierele externe vor fi cu adevărat gestionate mai bine? Colaborarea pentru a combate aceste bande? Hmmm. Să vedem doar că aici se jonglează cu ideile dar fără un plan concret, probabil, de exemplu, folosind metode învechite, care par mai mult o glumă proastă decât o soluție adevărată!
În continuare, se face referire la aplicarea Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, dar, din nou, întrebarea este cum va putea asta să protejeze împotriva abuzurilor,ăaaa???? și cum să permită guvernelor să se confrunte cu provocările moderne? E totul un pic confuz aici, nu?
Pe de altă parte, reprezentanţii se gândesc totuși la repatrieri, spun ei, dar cu ce efect? Semnatarii vor să “formeze alianţe noi și inovatoare”, ceeh, inclusiv cu ţări din afara Uniunii Europene, pentru a accelera procesarea și a reduce presiunea, dar ce va rezolva aceasta? Promisiune și nici un răspuns concret – diplomatia și acordurile de vize sună bine pe hârtie, dar ce se întâmplă în realitate?
Mai mult, documentul se laudă cu „colaborarea cu ţările de origine şi de pe rutele de tranzit”, dar la final, ne lasă cu aceeași întrebare: ce se va întâmpla cu toate promisiunile acestea? Întrebarea se ridică, dar nimeni nu are un răspuns clar, ci doar un amalgam de intenții care s-ar putea să nu ducă nicăieri, sau cine știe, poate vor duce undeva… dar unde?
“`
