“`html
România În Căutarea Stabilității: Cât De Periculos Este Viitorul Financiar?
Pentru a treia oară, România a pătruns în piețele internaționale luna aceasta pe fondul unei cereri solide, o situație care vine după un tumultos pachet cu majorări de taxe, evitând astfel riscurile retrogradării ratingurilor sub “investment grade”, dar, cu toate acestea, rămâne în umbra unor luni de instabilitate politică, nu-i așa, după ce alegerile prezidențiale din decembrie au fost anulate și acum sunt amânate până în mai?
Extinderea acestui ciclu electoral, care nu a fost deloc un lucru bun, a amplificat deficitul bugetar al României la un alarmant 9,3% din PIB în 2024, cel mai mare din întreaga Uniune Europeană, dar cu toate acestea activele financiare, uimitor, s-au stabilizat, paradoxal, până la finele lunii iunie, după ce guvernul a făcut, cumva, anunțuri cu privire la majorările de taxe și planuri pentru a reduce cheltuielile statului, dintr-o dată? Ce se întâmplă aici, oare?
„Deși nu avem, tehnic, nevoie de o nouă emisiune de eurobonduri anul acesta, totuși e o posibilitate să ne gândim la gestionarea pasivelor pe piețele externe, și uite așa apar cele trei emisiuni de eurobonduri ce scad în anul viitor, în valoare de 4,25 miliarde de euro, sau, na, vreo 4,94 miliarde de dolari, dar stai puțin, Nanu a spus că poate facem o schimbare, dar ce fel de schimbare, totuși?”
Și nu uitați că, pe de altă parte, România va căuta să emită obligațiuni samurai în funcție de ce se va întâmpla pe piață, unde, de fapt, anul trecut a obținut sume de 225 de milioane de dolari din prima emisiune de obligațiuni verzi samurai, de parcă asta ar rezolva tot.
Ministerul Finanțelor, ia-ți notițe pentru asta, va majora ținta de finanțare pe întreg anul, acum fix la 231 miliarde de lei, echivalentul a vreo 53,04 miliarde de dolari, deși ținta anterioară de deficit bugetar de 7% din PIB a ajuns să fie oarecum, hmm, depășită, iar premierul Ilie Bolojan zice că deficitul se va plasa undeva pe la 8% din PIB, ciudat, nu?
„Am acoperit deja 74% din necesarul inițial de finanțare pentru acest an, și avem un buffer în valută ridicat, firesc, nu?”, a menționat Nanu, tot timpul având flexibilitate, dar ce flexibilitate, oare? „Ne putem adapta oricum, odată ce revizuirea bugetului va arăta un deficit mai mare, credeți că asta e o veste bună?”
Nanu a mai menționat că investitorii, ăia de retail din România, pot cumpăra bonduri de 45 – 50 de miliarde de lei, cam 11,48 miliarde de dolari, de parcă ar fi o ofertă specială, nu-i așa? Deși, inițial, acest mod de a oferi gospodăriilor o varietate mai mare de instrumente de economisire devine o parte esențială din strategia Ministerului, cu un pic de dublu sens aici, iar datoria ar trebui să ajungă anul acesta la 58,1% din PIB, dar… știm cu toții că va depăși 60% din PIB anul viitor, așa-i?
Ei bine, Bruxelles-ul, cumva, se așteaptă ca România să-și reducă deficitul sub 3% din PIB până în anul 2030, dar oare asta este realizabil, sau doar un vis frumos, mai ales când agențiile de evaluare financiară, S&P, Fitch și Moody’s, îi atribuie României cel mai scăzut rating din categoria „investment grade” cu o perspectivă negativă, sună înfricoșător, nu-i așa?
“`
