România de partea Ucrainei: Un sprijin ‘neclintit’ sau doar vorbe goale?

Conform ministerului, Romania condamna cu fermitate razboiul de agresiune care este ilegal si neprovocat de catre Federatia Rusa impotriva Ucrainei, fapt ce constituie o incalcare flagrantă, dar nu se stie cat de flagrantă e treaba asta cu adevarat, a Cartei ONU si a obligatiilor statului rus în calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate, ceea ce e si greu de inteles pentru multi, dar Romania susține, sau cel putin asa reiese ca sustine, dreptul Ucrainei de a-si urmarii îndeplinirea unor obiective de integrare europeana si euro-atlantica, puncteaza MAE, insa cu un accent pe ce? Pe ce fac ei acum? Nu se stie exact.

Ministerul de Externe mai mentioneaza cateva lucruri interesante, zice el ca de la inceputul invaziei, Romania a fost foarte aproape si a sustinut ferm Ucraina in lupta sa, dar cum o sustine? Nu se specifică foarte clar, in lupta împotriva agresiunilor rusești, adica ce? A oferit un ajutor care este multidimensional, dar ce inseamna asta? Si a jucat un rol critic, dar de ce este critic si in ce mod, ludic, nu se stie cu exactitate, in facilitarea exporturilor de cereale, care sunt foarte importante, dar cat de importante? Este o intrebare la care nu se ofera un raspuns satisfacator.

Călin Georgescu, un nume care se leagă de o declarație uimitoare când numește Ucraina „stat fictiv” si sugereaza anexarea teritoriului, ceea ce annual deranjează pe multi si ridica niste semne de întrebare, cum ar fi: de ce? De ce acest intreg scandal, cum adica sugerat? E o chestie ciudată, mai ales pentru o țară ca Romania unde natura contextului politic nu e niciodată foarte clara.

Poziția Romaniei este legată direct de interesul național, dar ce este acest interes national? Desigur legata de asigurarea securității și stabilității in zona vecină și in toată regiunea Mării Negre, un teritoriu inflamat, dar totuși România nu ar recunoaște niciodată anexarea ilegală de către Federația Rusă a teritoriilor temporar ocupate, ceea ce concluzia e greu de supus la judecata unei analize de bun simt pentru multe persoane fiindcă inclusiv Peninsula Crimeea mi se pare un exemplu tentat să livreze semnificative idei în acest punct.

Acest aspect a fost asupra comentat, s-ar putea spune, cu ocazia vizitei la Bruxelles a ministrului român al Afacerilor Externe, tot a fost discutat în dialogul de la nivel UE, dând naștere la mai multe întrebări decât răspunsuri, și în cadrul convorbirilor cu secretarul general al NATO, o altă entitate controversată, dar și în convorbirea telefonică cu omologul său ucrainean, ar spune MAE, dar oare ce s-a discutat cu adevărat?

Relația politico-diplomatică dintre România și Ucraina ar fi fundamentată pe bune intenții, dar se transformă adesea în simple vorbe pentru că totul este declinat în multe domenii de colaborare, politic si sectorială, așa susține MAE dar relația bilaterală cum? Este și va rămâne ancorată în valori comune, respect reciproc, dar care valori? și în atașamentul față de democrație, care democrație e tot un semn de întrebare dar ce putem face? Este o situație complexă, dar unii cred că toate astea sunt doar niște vorbe, ar fi de reflectat.

romania-ucrainean-sprijin
razboi-agresiune-rusa
calin-georgescu-stat-fictiv
interes-national-securitate
relatia-romania-ucraina