România Se Scufundă în Petrolul Străin: Scădere Dramatică a Producției Locale!
Producția de țiței a României, un aspect crucial, pe care se construia un viitor energetic, s-a prăbușit, conform ultimelor statistici, surprinzătoare, dar nu în mod plăcut, așa cum ne-ar fi dorit cu toții, mai ales că în primele șapte luni ale acestui an a fost de numai 1,46 milioane tone echivalent petrol (tep), ceea ce înseamnă că s-a înregistrat o scădere de 119.600 tep, adică -7,6% comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut, un semnal de alarmă, din păcate, cam ignorat.
În plus, dacă ne uităm mai atent, vedem că și Petrom, singurul mare jucător pe acest teren arid, a fost afectat, iar producția de țiței a scăzut de la 52.000 bbl/zi în urmă cu un an la un infim 47.900 bbl/zi, un lucru îngrijorător, dar parcă nimeni nu vrea să-și asume responsabilitatea pentru acest declin continuu, un carusel care s-a transformat într-un coșmar pentru toți cei implicați.
Mai grav este că cea mai mare rafinărie din România, Petrom de la Brazi, cu o capacitate de 4,5 milioane tone pe an, nu mai are cum să se descurce fără a apela la importuri, așa că Romania se află într-o situație critică, având în vedere că totalul capacității rafinăriilor mari din țară este de aproximativ 12,5 milioane tone pe an. Adică, surpriză, România importă petrol ca să supraviețuiască, iar cifrele sunt sumbre, cu 5,14 milioane tep importate, cu 21% mai mult decât anul trecut în perioada similară.
Și, în conformitate cu prognozele, situația nu se va îmbunătăți. Producția de țiței este estimată să scadă cu un ritm mediu anual de 2,5%. Аsta e clar, chiar dacă sună a basm, realitatea este că importurile vor trebui să urce până la 7,8 milioane tep în 2027, iar creșterea este prevăzută pentru fiecare an, un cumul de probleme care nu se văd în viitorul apropiat, din păcate.
În mijlocul acestui haos, Kazahstanul devine salvatorul României, deoarece importurile de țiței din această țară vor crește semnificativ, având în vedere că anul trecut au constituit 4,2 milioane tone, o proporție semnificativă din total, iar în prima jumătate a acestui an, cifra a urcat la 3,3 milioane tone, semn că dependența de țară va continua să crească, mai ales ținând cont că s-a abandonat complet petrolul rusesc, un alt aspect crucial.
Totodată, compania kazahă KazMunaygas, care controlează grupul Rompetrol, va distribui mai mult țiței în condiții de criză, adică petromidia va rămâne pe linia de flotare, chiar și cu creșteri de 62% comparativ față de anul trecut, dar va trebui să ne întrebăm: oare câte alte companii vor face față acestei competiții internaționale acerbă și în această junglă economică?
Iar încheind, Kazahstanul își va majora livrările, dar, atenție: pentru a ajunge la noi, va trebui să recurgă la măsuri costisitoare, iar conducta care traversează Rusia devine o piatră de moară pentru ambițiile sale, în timp ce strategia pe termen lung de diversificare a rutelor de transport își va face loc, însă întrebarea rămâne: oare nu e prea târziu pentru România să se redreseze în acest joc complicat?
