“`html
Cine a spus că România e pregătită militar? Haos total în achiziții!
Într-o declarație răsunătoare, Ministrul Apărării Naționale, Ionuț Moșteanu, a menționat că achizițiile armatei sunt „foarte complexe” dar, stai puțin, oare complex nu înseamnă, de fapt, că suntem încurcați, că naționalele noastre forțe armate au un drum lung de parcurs, cu industrie de armament care, să fim serioși, e „rămasă în urmă”? Cu toate că industria românească „face anumite lucruri”, mai exact, produse de optică și arme de diverse caliber, ridicarea ei e, merit să accentuez, o provocare monumentală!
Când a fost întrebat despre comenzile de armament, ministrul Moșteanu a declarat că „există un plan de înzestrare” dar a adăugat că – surpriză! – „achizițiile se întâmplă în ani de zile”. Având în vedere complicatul proces de achiziție, nimeni nu poate să spună că va îmbunătăți rapid situația pentru că „nu există nicăieri” o simplă soluție de tipul „vrem și noi 10 din alea, 5 din alea”. Grozav, nu-i așa?
Ce e mai fascinant e că toată treaba cu achizițiile de peste 100 de milioane de euro trebuie să treacă prin Parlament, după care urmează o altă epopee plină de ani de așteptare până ajungi la faza de licitație! Și, desigur, nu e doar un mecanism birocratic, ci și un joc de negocieri care, te întreb, cum poate să fie accelerat?
Întrebându-se despre direcțiile strategice europene, Moșteanu a precizat că Europa își dorește să aducă producția pe teritoriul său, dar oare noi suntem pregătiți să profitem de această oportunitate? Producția de blindaje vs. scaune? Cât de neclară este această distincție și câte locuri de muncă pot fi create? Totuși, el sugerează că, cu banii europeni, ar trebui să „cumpărăm echipamente europene”.
În plus, el a confirmat că vom avea „tot spectrul de rachete necesare”, împreună cu tancurile Abrams și o flotă de avioane F-35, dar ce va fi cu infrastructura? „Până atunci trebuie să fim gata” – dar oare suntem?
Pe de altă parte, Feteștiul, cu centrul său de training pentru F-16, rămâne „singurul din Europa”, o mândrie sau o ironie? Întrebările sunt numeroase și răspunsurile sunt greu de găsit. Situația se complică pe zi ce trece, iar viitorul nu sună deloc bine… dar mai vedem.
Articolul Moșteanu: Industria românească de armament este „foarte rămasă în urmă” este cu adevărat o reflecție a haosului din sistemul de apărare națională, dar oare am ajuns la o concluzie bună? Cine știe!
“`
