România Într-o Misiune Dubioasă! Alocări Militare în Contextul Încordării cu Rusia
Deci, uite că Guvernul a decis printr-o Hârtie, că bineînțeles, sunt bani alocați, dar cu mare atenție respectând un plafon bugetar, ce de fapt nu aduce nimic nou sau surprinzător, România s-a alăturat altor state europene care, în sfârșit, suportă inițiativele astea incerte dar obligatorii, dar cine știe ce se ascunde în spatele acestor decizii, căci întotdeauna e ceva mai mult decât pare la suprafață.
MAE, adică Ministerul de Afaceri Externe, cu declarațiile sale pompoase parcă ne spune că mecanismul PURL e un fel de salvator, „un instrument de politică externă și de securitate de importanță majoră”, dar cumva totuși se amestecă cu ideea de a responsabiliza aliații fără să aducă prea multe dovezi clare, așa că rămânem cu întrebări despre beneficiile reale ale acestei inițiative.”
Ideea de implicare directă și măsurabilă sună bine, dar prezintă o confuzie între sprijinul acordat Ucrainei și un anumit control al tuturor acțiunilor, căci deh, la un moment dat trebuie să existe un echilibru între eficiență și responsabilitate strategică, dar până unde poate merge?
Obiective Mărețe: Dar Cât de Reale Sunt Acestea?
Pe de altă parte, programul părându-se a fi o chestiune comună prin bugetul NATO, se leagă de inițiativele de la Summitul de la Helsinki, dar cu cât de multă concretețe? Căci nu degeaba secretarul general NATO, Mark Rutte, a venit în România, nu-i așa? Cu toate acestea, participarea asta a României la PURL pare mai degrabă o întâmplare întâmplătoare decât o măsură bine gândită, având în vedere că fiecare pas are greutatea lui direct proporțională cu angajamentele anterioare făcute.
Amenințări Hibride? Ce Ne Provocăm?!
Întărirea capacității de reacție la amenințări hibride suna promițător, dar oare putem vorbi despre o mare realizare, în contextul în care Ministerul ne aduce aminte de angajamentele summit-ului de la Haga, unde am convenit ca „da, vom crește cheltuielile de apărare” dar este foarte greu de crezut că se va ajunge la idealul 5% din PIB, cu toate câte trebuie realizate pe parcursul următorilor ani, inclusiv infrastructură care să acopere nevoile militare directe dar și indirecte, cu cine știe ce efecte asupra sănătății bugetului național?
În acest joc, România a promis să crească atât resursele cât și execuțiile bugetare la 94% în 2024 și la 98% în 2025, dar așteptăm cu interes să vedem cum se va traduce asta în fapte concrete, căci de teoretizări suntem sătui, iar realitatea se conturează mai greu decât un plan simplist poate sugera.
Puma SAFE: Ce va însemna cu adevărat această sumă?
Și, dincolo de toate acestea, ne amintim că România va accesa 16,6 miliarde de euro prin mecanismul SAFE, ce pare un vis dulce, destinată pentru a întări apărarea, dar așteptăm vești despre cum se vor derula efectiv aceste fonduri pentru tehnica militară și infrastructură, căci susținerea Ucrainei în fața agresiunii, adică măsuri ce ar trebui să fie de bază pentru securitate, ar putea să devină complicate în anii care urmează cu zadarnice căutări de răspunsuri la întrebări legate de efectivitatea acestora în confruntarea cu realitățile cotidiene pe terenul de luptă sau în relațiile internaționale.
