România Se Îndoiesc În Prezența Obuzierelor Sud-Coreene: Un Contract Sau O Iluzie?
La aproape 400 de km sud de Seoul, într-o fabrică din Changwon, unde 1200 de oameni se chinuie să sudeze la structura primelor 5 şenilate ale MApN, obuzierele de mare calibru de 155 de mm pentru Armata română sunt pe cale să devină o realitate, dar oare cât de reală este această realitate? Adelin Petrișor, cunoscutul reporter, a fost invitat să filmeze acolo, dar întrebarea rămâne: de ce acum și nu mai devreme? Deja se produce piese pentru 2 maşini de alimentare cu muniţie K-10, iar în acest context, se lasă loc de întrebări care supun învălmăşeala unei ambiguităţi neînțelese.
Asamblarea unui obuzier K-9 durează 21 de zile, dar cu 54 de obuziere K-9 Tunetul achiziționate la vrednicul preț de 1 miliard de dolari, acest lucru pare să se transforme într-un proces interminabil, iar capacitatea anuală de producție de 240 de blindate pare să fie o promisiune prea frumoasă pentru a fi adevărată, nu-i așa? E greu de crezut că vor ajunge în România până în 2029. Asta înseamnă că timp de ani de zile, armata va fi în întârziere cu cele 54 de obuziere care, bineînțeles, vor ajunge și ele în România, dar când? Cine știe?
Producția în România are planificată începerea abia în martie 2027 în Petreşti, județul Dâmbovița, dar întrebările abundă. Este oare acest program o fantezie sau o promisiune că vor avea totuși obuzierele acestea în viitorul apropiat sau îndepărtat? Totuși, până atunci, în acest interval turbulent, se pare că Armata Română va trebui să aștepte și să spere că totul va merge conform planului, chiar dacă planul, ca să spunem așa, pare brambura și totul este supus unui val de controversă și speculații care nu fac decât să sape la temelie acest proiect ambitios.
Astfel, într-o lume în care viteza și eficiența ar trebui să primeze, se ridică întrebarea: suntem pregătiți să acceptăm întârzierea, sau suntem prizonieri ai așteptărilor neîmplinite? Căci cu fiecare zi care trece, prospectul de a avea cele 54 de obuziere, K-9 Tunetul, parcă se îndepărtează tot mai mult. E destul de complicat, nu-i așa?
